ICCJ. Decizia nr. 303/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 303.
Dosar nr. 5506/1/200.
Şedinţa publică din 13 aprilie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 16 decembrie 2004, şi ulterior precizată, numiţii P.A., A.S. şi B.I.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Ploieşti, Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Prahova şi A.V.A.S. să fie anulată dispoziţia nr. 9359 din 18 noiembrie 2004 emisă de primul pârât, prin care le-a fost respinsă notificarea vizând acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul, construcţie şi teren, situat în Ploieşti.
Prin sentinţa civilă nr. 372 din 1 aprilie 2005, Tribunalul Prahova a respins acţiunea, reţinând că nu s-a făcut dovada preluării terenului în proprietatea statului fără un titlu valabil, o astfel de operaţiune nefiind menţionată în nici o evidenţă oficială.
Apelul declarat de contestatori împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 11 din 26 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Curtea a reţinut în esenţă că dreptul de proprietate al autorilor contestatorilor asupra imobilului este necontestat, însă din actele dosarului rezultă că bunul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului anterior datei de 6 martie 1945, deci în afara perioadei de referinţă a Legii nr. 10/2001. Contestatorii nu au administrat vreo dovadă contrară, astfel încât dispoziţia administrativă şi sentinţa care a confirmat-o sunt corecte.
Împotriva acestor hotărâri contestatorii au declarat recursul de faţă, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi au susţinut că, reţinând greşit că imobilul a fost preluat de către stat anterior datei de 6 martie 1945, instanţele au făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale.
Recursul este întemeiat în sensul consideraţiilor ce succed.
Lipsite de rol activ şi fără să aprofundeze analiza probatoriilor administrate, instanţele au concluzionat pe baza unui singur înscris, Decizia Primăriei Ploieşti nr. 25257/1941, că imobilul în litigiu a fost preluat de către stat şi demolat înainte de 6 martie 1945. Nu s-a observat însă că, astfel cum rezultă din adresa nr. 4390 din 8 noiembrie 2005 a Arhivelor Naţionale, Decizia menţionată se referă la un alt imobil şi nici că, din cuprinsul foii matricole privind impozitele locale rezultă că acesta mai exista în anul 1953.
Este cert că, potrivit prevederilor art. 1169 C. civ., contestatorii au sarcina probei însă nici concluzia instanţelor, care nu au stăruit pentru aflarea adevărului, în sensul că nu se poate stabili data preluării, nu poate fi validată fără o suplimentare a probatoriilor, care este absolut necesară.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia atacată, va admite apelul contestatorilor împotriva sentinţei de fond şi, în baza dispoziţiilor art. 312-313 C. proc. civ., va desfiinţa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal în vederea stabilirii, prin suplimentarea probatoriilor utile, a situaţiei de fapt care să permită o aplicare corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii P.A., A.S. şi B.I.G. împotriva deciziei nr. 11 din 26 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia.
Admite apelul formulat de aceiaşi reclamanţi împotriva sentinţei 372 din 1 aprilie 2005 a Tribunalului Prahova, secţia civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 319/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 316/2007. Civil → |
|---|
