ICCJ. Decizia nr. 3074/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3074
Dosar nr. 6321/42/200.
Şedinţa publică din 16 aprilie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, contestatorul B.C. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Târgovişte, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Dâmboviţa a solicitat anularea dispoziţiei nr. 3474 din 5 iunie 2006, prin care i s-a respins notificarea privind restituirea în natură a imobilului teren preluat în mod abuziv, în suprafaţă de 552 mp, situat în Târgovişte.
În motivarea acţiunii, a arătat că, 45 de proprietari de terenuri, printre care se numărau şi antecesorii săi, sub violenţă psihică au fost obligaţi să doneze statului suprafeţele de teren pe care le deţineau în municipiul Târgovişte, fiind întocmită în acest sens Decizia colectivă nr. 339/1969.
A mai arătat că, donaţia s-a realizat ca o consecinţă a presiunilor şi a abuzurilor exercitate de autorităţile comuniste din perioada respectivă şi că anularea contractului de donaţie s-a respins definitiv şi irevocabil prin Decizia civilă nr. 2012/2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Prin întâmpinarea din 11 august 2006, pârâta D.G.F.P. Dâmboviţa a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu motivarea că s-a atacat de către contestator o dispoziţie emisă de pârâta Primăria Municipiului Târgovişte.
Prin sentinţa civilă nr.1065 din 18 august 2006, Tribunalul Dâmboviţa a respins contestaţia formulată de reclamantul B.C. împotriva dispoziţiei nr. 3474 din 5 iunie 2006, emisă de Primăria Municipiului Târgovişte în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Dâmboviţa şi Primăria Municipiului Târgovişte.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 893/2003, pronunţată de Judecătoria Târgovişte, rămasă irevocabilă, prin Decizia civilă nr. 2012/2003, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, s-a respins acţiunea reclamantului prin care a solicitat anularea donaţiei privind terenul în suprafaţă de 552 mp, situat în Târgovişte.
S-au avut în vedere şi susţinerile reclamantului, în sensul că, Decizia prin care a fost donat imobilul reprezintă o donaţie colectivă, realizată prin exercitarea de presiuni asupra donatorilor, ce nu constituie temei care să justifice restituirea în natură a terenului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, motiv pentru care acţiunea a fost respinsă.
Pentru că s-a contestat dispoziţia emisă de Primăria Municipiului Târgovişte s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Dâmboviţa şi a fost respinsă acţiunea faţă de această pârâtă.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 313 din 23 octombrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul B.C. .
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, fac obiectul de reglementare al acestui act normativ, imobilele preluate abuziv de stat sau de alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat, în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite.
În art. 2 alin. (1) lit. c) a acestei legi se menţionează că, prin imobile preluate abuziv se înţeleg şi cele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte speciale, adoptate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi alte imobile donate statului, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În speţă, s-a avut în vedere împrejurarea invocată de reclamantul, că actul de donaţie întocmit de autorul său în favoarea statului este lovit de nulitate absolută, întrucât a lipsit consimţământul liber al acestuia la momentul realizării lui, a fost săvârşit un abuz de drept şi s-au exercitat presiuni de către autorităţile comuniste în vederea încheierii înscrisului.
Potrivit disp. art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 10/2001, pentru a considera preluarea bunului ca fiind abuzivă, se prevede condiţia existenţei unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate nulitatea donaţiei, fără niciun fel de deosebire cu privire la data când aceasta a devenit irevocabilă, respectiv înainte sau după intrarea în vigoare a legii.
Atât faţă de acţiunea promovată, cât şi de înscrisurile existente la dosar, s-a reţinut că, cererea prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie nr. 492/1969 privind terenul aparţinând autorilor reclamantului în suprafaţă de 552 mp, situat în municipiul Târgovişte, a fost respinsă, prin sentinţa civilă nr. 893 din 18 martie 2003 a Judecătoriei Târgovişte, hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2012 din 22 octombrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Conform acestei hotărâri, instanţa a concluzionat că în condiţiile în care actul de donaţie a fost întocmit în formă autentică la notariat, nu se poate reţine existenţa unei fraude la lege şi nici afirmaţia reclamantului că, voinţa dispunătorului nu s-a manifestat în mod liber, astfel că nu ar fi existat consimţământul acestuia la încheierea înscrisului respectiv.
Faţă de împrejurarea că, există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prin care s-a respins acţiunea, având ca obiect constatarea nulităţii actului de donaţie, instanţa de apel a concluzionat în mod corect că imobilul nu a fost preluat abuziv.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul B.C., şi invocând art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., formulează următoarele critici:
Se susţine că, greşit instanţa de apel a reţinut că recurentul a solicitat anularea actului de donaţie, deşi, a invocat nulitatea absolută, respectiv lipsa consimţământului autorilor săi la încheierea actului.
În acelaşi sens, precizează că, în raport de caracterul represiv al regimului comunist, anterior anului 1989 s-a manifestat un dispreţ total faţă de legile în vigoare, că a fost utilizată "teroarea poliţienească şi psihologică pentru a îngenunchia şi umili întreaga societate".
În completarea acestui aspect, privind lipsa consimţământului proprietarilor terenului la încheierea donaţiei, recurentul arată că, reţinerea actului de proprietate în original de la donator, lipsa actului de donaţie care a fost semnat dovedesc condiţiile forţate în care s-a încheiat acest act.
De asemenea, se susţine de către recurent că, instanţele pentru a ajunge la soluţiile pronunţate, nu au făcut o analiză temeinică a împrejurărilor prin care s-a încheiat actul de donaţie, analizând unilateral un singur document, contractul de donaţie, fără să aprofundeze şi celelalte documente din etapele premergătoare semnării acesteia, care ar fi condus la concluzia că aceasta s-a încheiat împotriva voinţei donatorului.
Analizând recursul, în limitele criticilor formulate, ce fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat.
Reclamantul, invocând dispoziţiile Legii nr. 10/2001 a solicitat restituirea suprafeţei de 552 mp teren, preluat de stat în baza unui contract de donaţie, încheiat în anul 1969 şi a pretins că preluarea făcută de la antecesoarea sa a fost abuzivă.
Prin critica in extenso a regimului comunist, perioadă în care a operat preluarea imobilului, recurentul invocă aspecte în raport de care apreciază, că actul de donaţie este lovit de nulitate, în condiţiile în care donatorul nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber, ci a fost supus unor multiple presiuni.
Fără a contesta cele susţinute de recurent cu privire la regimul anterior anului 1989, faţă de temeiul juridic al cererii iniţiale (Legea nr. 10/2001), toate aceste aspecte exced cauzei şi nu pot face obiectul controlului judiciar al hotărârii recurate.
În speţă, se impune a se verifica dacă imobilul a cărui restituire s-a solicitat, a fost preluat abuziv de Statul Român şi dacă instanţele de fond şi apel corect au soluţionat cererea.
Nu există niciun dubiu cu privire la faptul că, terenul ce face obiectul litigiului a fost proprietatea mamei recurentului, dar prin act autentic a fost donat statului în anul1969.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora.
Conform art. 2 pct. 1 lit. c) din această lege, prin imobil preluat abuziv se înţelege şi "imobilul donat statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donatiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la donaţiile făcute statului şi altele, neîncheiate în formă autentică, precum şi imobilele donate statului sau altor personae juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 C. civ., în acest din urmă caz, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă".
Astfel, art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 şi art. 2 pct 3 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, condiţionează restituirea imobilelor donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale, adoptate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, de formularea în prealabil a unei acţiuni în anulare sau în constatarea nulităţii care să fi fost admisă prin hotărâre judecătorească.
Cum în speţă, reclamantul a formulat o astfel de acţiune în anul 2003, ce a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 893/2003 a Judecătoriei Târgovişte, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2012/2003 a Curţii de Apel Ploieşti, terenul a cărui restituire se solicită nu se încadrează în situaţia prevăzută de art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Corect a fost reţinută susţinerea reclamantului, în sensul că, autoarea sa a fost constrânsă să încheie actul de donaţie în timpul regimului comunist, dar nu constituie temei care să justifice restituirea în natură a terenului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în sesnsul textului enunţat.
Toate aspectele invocate în privinţa modului în care s-a realizat donaţia, au fost analizate anterior de către instanţele judecătoreşti, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că, nu există un motiv care să conducă la anularea donaţiei sau la constatarea nulităţii ei, potrivit hotărârii judecătoreşti precizată.
Prin hotărârea recurată, instanţa de apel corect a reţinut incidenţa art. 2 alin. (1) lit c) din Legea nr. 10/2001, deoarece în cauză, există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a respins acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii actului de donaţie, astfel că, potrivit textului enunţat, imobilul nu a fost preluat abuziv, critica recurentului fiind neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva deciziei nr. 313 din 23 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 16 aprilie 2007.
3
| ← ICCJ. Decizia nr. 3171/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 310/2007. Civil → |
|---|
