ICCJ. Decizia nr. 3572/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3572
Dosar nr. 869/33/2007
Şedinţa publică din 3 iunie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
1.1.Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie la 23 mai 2007, T.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Baia Mare, revizuirea deciziei civile nr. 1559 A din 16 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
1.2.În fapt
în motivarea cererii de revizuire s-a arătat că revizuentul a formulat cerere de restituire în natură, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilului casă şi teren de 431 mp situat în Baia Mare, identificat în C.F. 2852, nr. top. 1490/11 şi 1491/6. Notificarea a fost respinsă cu motivarea că imobilul a fost vândut în temeiul Legii nr. 112/1995.
Dispoziţia primarului a fost atacată, iar prin Decizia nr. 1559 A din 16 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj plângerea a fost admisă irevocabil, dispoziţia anulată şi primarul a fost obligat la emiterea unei dispoziţii care să cuprindă măsuri reparatorii în echivalent.
La 15 mai 2007 revizuentul s-a prezentat la Consiliul Local Baia Mare pentru a afla motivul pentru care primarul nu a emis încă dispoziţia la care fusese obligat şi a aflat că imobilul nu a fost vândut în întregime, ci numai o parte din el.
1.3. În drept
Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
2.Întâmpinarea
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca tardiv formulată.
Pe fond, s-a arătat că susţinerea revizuentului în sensul că imobilul este compus din două apartamente nu este întemeiată deoarece imobilul reprezintă o casă cu două camere şi o anexă care de fapt este cea de-a treia cameră a casei cumpărată de G.B. şi soţia sa, astfel că întregul imobil a fost cumpărat.
3.Hotărârea primei instanţe
Prin Decizia civilă nr. 428 A din 19 noiembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis cererea de revizuire şi a schimbat în parte Decizia civilă nr. 1559 A din 16 iunie 2004 în sensul că a dispus restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 2852 Baia Mare nr. top 1490/11 şi 1491/6 situat în Baia Mare, judeţ Maramureş, alcătuit din apartamentul nr. 1 compus din 3 camere în suprafaţă de 46,27 mp şi dependinţe în suprafaţă de 11,01 mp, precum şi terenul aferent în suprafaţă de 309 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, faţă de data la care revizuentul a luat cunoştinţă de contractul de închiriere nr. 2757 din 15 martie 2006, care constituie înscrisul nou, cererea de revizuire a fost făcută în termen.
Înscrisul îndeplineşte toate cerinţele prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Numai apartamentul nr. 2 a fost înstrăinat numiţilor G.B. şi G.G. iar apartamentul nr. 1 este şi în prezent în proprietatea Consiliului Local al municipiului Baia Mare, această împrejurare fiind ascunsă de Primarul municipiului Baia Mare care nu a prezentat revizuentului şi instanţei contractul de închiriere nr. 532 din 5 august 1999 care a fost prelungit prin contractul de închiriere nr. 2757 din 15 martie 2006.
Din schiţa de dezmembrare a imobilului înscris în C.F. nr. 2852 nr. top. 1490/11 şi 1491/6 întocmită la data de 29 noiembrie 1999 se poate observa că numiţii G.B. şi G.G. urmau să primească o cotă de teren de 122/431 parte din suprafaţa totală ca urmare a achiziţionării apartamentului nr. 2. Statul Român a continuat să fie proprietar pe suprafaţa de teren aferentă cotei de 309/431 parte din imobil. In data de 31 ianuarie 2000 s-a întocmit o altă schiţă de dezmembrare a aceluiaşi imobil, prin care întregul teren s-a atribuit în proprietate numiţilor G.B. şi G.G. însă acest lucru nu ar fi trebuit să fie posibil, deoarece Statul Român nu a înstrăinat întregul imobil în litigiu.
4. Recursul
4.1.Motive
Intimatul a declarat recurs critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Deşi s-a cerut imobilul cu nr. top. 1490/11 instanţa a constatat că numărul corect era 1490/17 dar nu a pus în discuţia părţilor această împrejurare. în consecinţă, instanţa a constatat ceea ce nu s-a cerut.
Un alt motiv de nelegalitate este acela că, prin admiterea cererii de revizuire s-a dispus restituirea în natură a imobilului 1491/6 casă şi despăgubiri tot pentru imobilul în natură casă topo 1491/6. Instanţa a obligat şi la restituirea în natură şi la despăgubiri pentru acelaşi imobil.
Instanţa a dispus restituirea în natură a unui teren pe care Primăria nu-1 mai deţine în proprietate de 7 ani. Prin ordinul prefectului s-a atribuit în proprietate lui G.B., în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, suprafaţa de teren de 431 mp. Ordinul prefectului este înscris în C.F. iar anularea lui nu a fost cerută de revizuent.
4.2.Întâmpinarea
Intimatul revizuent a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Instanţa de apel a stabilit în mod corect faptul că în cadrul contractului de vânzare-cumpărare din 1951 s-a strecurat o eroare materială în privinţa nr. top. În parcela respectivă nu a existat niciodată 1490/17, ci numai 11 diviziuni, dar această eroare nu are nicio relevanţă asupra valabilităţii contractului din moment ce imobilul este descris şi este identificat prin numărul de Carte funciară, stradă şi număr.
G.B. şi G.G. nu au fost niciodată chiriaşi ai apartamentului nr. 1, neputând să devină proprietari. Atribuirea în proprietate către G.B. a întregii suprafeţe de teren corespunzătoare imobilului în discuţie, în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991, este nelegală. Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 442/1999 s-a vândut numai apartamentul nr. 2, iar corespunzător acestei cote trebuia să primească numai 122 mp
Prin revizuirea deciziei civile nr. 1559 A/2004 apartamentul nr. 1 a rămas în proprietatea statului. Deci actul principal care ar fi trebuit să se regăsească la baza eliberării actului accesoriu (atribuirea prin ordinul prefectului în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991) nu există. La baza lui nefiind niciun act, face ca ordinul prefectului să fie lovit de nulitate absolută în condiţiile art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997.
4.3.Dovezile în recurs
In dovedirea şi în combaterea recursului, în condiţiile art. 305 C. proc. civ., părţile au administrat proba cu înscrisuri respectiv, contracte de închiriere, contract de vânzare-cumpărare, schiţă de dezmembrare a imobilului înscris în C.F. nr. 2852, nr. top. 1490/11 şi 1491/6 Baia Mare, C.F. nr. 2852.
4.4.Analiza făcută de instanţa de recurs
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate în ambele etape procesuale, Înalta Curte a reţinut următoarele:
1. Critica privitoare la faptul că, încălcând principiul disponibilităţii prin nepunerea în discuţie a faptului că nr. topo. corect este 1490/11 şi nu 1490/17, aşa cum este înscris în dispozitivul deciziei revizuite, instanţa a constatat şi a acordat ceea ce nu s-a cerut, nu este întemeiată.
În chiar petitul cererii de revizuire s-a arătat că imobilul a cărui restituire în natură este solicitată, este înscris în nr. top. 1490/11 şi 1491/6.
Drept urmare, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanţa pronunţându-se în raport de ceea ce s-a cerut.
De altfel, faţă de menţiunile din C.F. nr. 2852, eroarea materială din dispozitivul deciziei civile nr. 1559 A din 16 iunie 2004 este evidentă, în considerentele acestei hotărâri instanţa reţinând că obiectul litigiului îl constituie imobilul de la nr. top. 1490/11 şi 1491/6;
2.Nu este întemeiată nici critica în sensul că intimatul Primarul municipiului
Baia Mare a fost obligat să restituie în natură un imobil şi să plătească şi măsuri
reparatorii prin echivalent pentru acelaşi imobil.
Prin admiterea revizuirii a fost schimbată hotărârea prin care se acordaseră măsuri reparatorii prin echivalent, astfel încât recurentul intimat are de îndeplinit numai obligaţia de restituire în natură a imobilului ce a format obiectul litigiului, respectiv apartamentul nr. 1 compus din 3 camere în suprafaţă de 46,27 mp şi dependinţe în suprafaţă de 11,01 mp;
3.Este întemeiată critica privitoare la faptul că, în mod nelegal, intimatul a
fost obligat la restituirea unui teren de care nu poate dispune.
Astfel, în C.F. nr. 2852, la nr. top. 1490/11 şi 1491/6 a fost notat dreptul de proprietate asupra suprafeţelor de teren de 370 mp respectiv, 61 mp, în favoarea lui G.B. şi G.G. Notarea s-a făcut în baza Ordinului Prefectului nr. 1052 din 13 ianuarie 2001.
Deşi nu a fost învestită cu o cerere având ca obiect anularea ordinului menţionat, instanţa a analizat legalitatea acestuia şi 1-a obligat pe intimat la restituirea unui teren care se află în mod valabil, în lipsa unei hotărâri prin care să se fi constatat nulitatea, în proprietatea altor persoane.
Faptul că în condiţiile art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, nu înseamnă că nulitatea poate fi invocată pentru prima dată în recurs.
Susţinerea intimatului revizuent, privitoare la nulitatea ordinului invocat de recurent, nu are natura unei excepţii procesuale absolute, ci este o adevărată pretenţie care trebuia dedusă judecăţii înaintea primei instanţe, în forma şi în termenele prevăzute de Cod pentru modificarea cererii introductive de instanţă.
În consecinţă, câtă vreme nu a fost anulat Ordinul nr. 1052 din 13 ianuarie 2000, hotărârea atacată va fi modificată în parte, şi va fi respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 309 mp, păstrându-se dispoziţia din Decizia civilă nr. 1559 A din 16 iunie 2004 în sensul că pentru acest teren măsurile reparatorii se acordă în echivalent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimatul Primarul municipiului Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 428 A din 19 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, şi în consecinţă:
Modifică în parte Decizia în sensul că respinge cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 309 mp.
Păstrează celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3576/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 3335/2007. Civil → |
|---|
