ICCJ. Decizia nr. 3580/2007. Civil. Exequator (recunoasterea inscrisurilor si hotararilor straine). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3580
Dosar nr. 4252/105/2007
Şedinţa publică din 3 iunie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1.Cererea de chemare în judecată
1.1.Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia civilă, la 3 iulie 2007, reclamantul E.D.M. a chemat-o în judecată pe pârâta T.M. pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună recunoaşterea hotărârii de desfacere a căsătoriei pronunţată de Tribunalul Districtual din ţinutul Cleveland, statul Oklahoma - SUA.
1.2.În fapt
In motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că la 8 martie 2004 a fost pronunţată hotărârea de desfacere a căsătoriei părţilor de către Tribunalul Districtual din ţinutul Cleveland, statul Oklahoma - SUA.
Prin aceeaşi hotărâre, apartamentul cumpărat de părţi la 5 aprilie 1999 în municipiul Ploieşti, judeţ Prahova, a fost atribuit pârâtei, dar cu drept de proprietate pe viaţă în favoarea reclamantului, urmând ca la decesul acestuia proprietatea să fie transferată către pârâtă.
1.3.în drept
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 165 şi urm. din Legea nr. 105/1992.
2.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 989 din 10 iulie 2007 Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a arătat că dispoziţiile art. 165 şi urm. din Legea nr. 105/1992 stipulează că pentru a fi recunoscută o hotărâre judecătorească străină de către o instanţă din România, trebuie printre altele să se facă dovada caracterului definitiv al hotărârii străine potrivit legislaţiei ţării respective.
Hotărârea străină a fost expediată pârâtei la 8 martie 2004, fără să existe nicio menţiune dacă această hotărâre a rămas sau nu definitivă ori irevocabilă, potrivit legislaţiei SUA, astfel încât o asemenea hotărâre nu poate fi recunoscută pe teritoriul României, nefiind suficientă comunicarea către pârâtă.
3.Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 361 din 18 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Instanţa de apel a reţinut că reclamantul înţelege să se folosească de dispoziţiile hotărârii pronunţate de Tribunalul Districtual din ţinutul Cleveland, statul Oklahoma referitoare la modalitatea împărţirii bunurilor dobândite de părţi.
Nici până la data pronunţării deciziei din apel reclamantul nu a făcut dovada că hotărârea este definitivă potrivit legislaţiei SUA, neexistând nicio menţiune în acest sens pe înscrisurile depuse la dosar.
4.Recursul
4.1.Motive
Apelantul-reclamant a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
In mod nelegal a fost respinsă cererea de chemare în judecată, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultând că hotărârea de divorţ a fost comunicată pârâtei la 8 martie 2004.
S-a făcut dovada rămânerii definitive a hotărârii de divorţ prin împrejurarea că aceasta a fost comunicată pârâtei care nu a înţeles să formuleze nicio cale de atac.
Menţiunea definitivă şi irevocabilă nu se aplică unei hotărâri pronunţate în Statele Unite ale Americii, urmând a face dovada în acest sens, caracterul definitiv şi irevocabil fiind dovedit prin certificatul de expediere şi supralegalizarea hotărârii în cauză.
4.2.Dovezile în recur.
În condiţiile art. 305 C. proc. civ., recurentul a administrat proba cu înscrisuri noi respectiv, legislaţia străină relevantă, titlul 12, capitolul 12, secţiunea 696.2 din Procedura civilă - Oklahoma.
4.3. Analiza făcută de instanţa de recurs
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs, şi în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a sesizat instanţa română cu o cerere de recunoaştere în România a efectelor patrimoniale a hotărârii străine prin care s-a admis acţiunea de desfacere a căsătoriei şi s-a dispus asupra imobilului proprietate comună a părţilor.
În condiţiile art. 167 alin. (1) din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate în art. 166, conform căruia hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul civil al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate sau dacă, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi, pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) hotărârea este definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunţată;
b) instanţa care a pronunţat-o a avut, potrivit legii menţionate, competenţa să judece procesul;
c) există reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea.
Instanţele de fond au respins în mod corect cererea de recunoaştere a hotărârii pronunţate la 8 martie 2004 de Tribunalul Districtual din ţinutul Cleveland, statul Oklahoma - SUA, câtă vreme reclamantul a făcut dovada că aceasta a rămas definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunţată, abia în etapa recursului.
Astfel, în secţiunea 696.2 din capitolul 12 intitulat „Hotărârea judecătorească" al Procedurii civile din statul Oklahoma - SUA, se prevede că în cel mult 3 zile „de la înaintare" se expediază prin poştă tuturor părţilor o copie de pe hotărâre, aceasta fiind o condiţie jurisdicţională pentru a se demara recursul.
De asemenea, procedurile de revizuire ale unei hotărâri sau ordin final trebuie începute prin înaintarea unei cereri la curtea districtuală a reşedinţei de judeţ unde tribunalul inferior, completul sau ofiţerul a emis ordinul în 30 de zile de la data la care s-a trimis prin poştă hotărârea sau ordinul final către apelant, aşa cum arată certificatul de expediţie ce este ataşat hotărârii sau ordinului final.
În speţă, certificatul de expediere ataşat hotărârii judecătoreşti a cărei recunoaştere în România se urmăreşte, atestă faptul că hotărârea a fost expediată către M.E., în prezent T., la 8 martie 2004.
Nu s-a făcut dovada că împotriva hotărârii s-ar fi exercitat căi de atac în urma cărora aceasta să fi fost reformată, motiv pentru care se va aprecia că hotărârea a rămas definitivă.
Faţă de cele ce preced, sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 105/1992, pentru recunoaşterea în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, a hotărârii de desfacere a căsătoriei pronunţată de Tribunalul Districtual din ţinutul Cleveland, statul Oklahoma - SUA.
Ca atare, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea instanţei de apel va fi modificată în sensul că, în condiţiile art. 296 C. proc. civ., apelul va fi admis şi sentinţa va fi schimbată în tot în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul E.D.M. împotriva deciziei civile nr. 361 din 18 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi în consecinţă:
Modifică Decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 989 din 10 iulie 2007 a Tribunalului Prahova, secţia civilă.
Schimbă în tot sentinţa în sensul că admite acţiunea şi recunoaşte în România hotărârea de desfacere a căsătoriei pronunţată de Tribunalul Districtual din ţinutul Cleveland, statul Oklahoma - SUA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3584/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 3576/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
