ICCJ. Decizia nr. 4016/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4016
Dosar nr. 7064/2/200.
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta L.J. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 2651 din 8 iulie 2005 emisă de primarul municipiului Călăraşi prin care i-a fost respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care solicita acordarea unui teren echivalent în suprafaţă de 750 mp ori despăgubiri, pentru terenul preluat abuziv în anul 1981 şi pe care s-a construit un bloc de locuinţe.
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 322 din 28 martie 2006 a admis acţiunea formulată de contestatoare împotriva dispoziţiei nr. 2651 din 8 iulie 2005 emisă de primarul municipiului Călăraşi pe care a anulat-o; a constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de teren de 750 mp situată în municipiul Călăraşi în valoare de 98.604 RON.
Instanţa a reţinut că reclamanta a dovedit, prin probele administrate, calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru o suprafaţă de teren de 770 mp dar prin notificare a solicitat acordarea măsurilor numai pentru 750 mp.
Valoarea estimată a terenului a fost stabilită prin expertiză la nivelul arătat în dispozitiv şi necontestată de părţi.
Apelul declarat de Primăria municipiului Călăraşi reprezentată de primar a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 734 din 11 decembrie 2006.
Instanţa de apel a confirmat situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond pe baza probelor administrate, prevederile legale fiind corect aplicate (Legea nr. 10/2001).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Călăraşi prin primar, fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, a preluării abuzive a terenului de către Stat; Statul a preluat numai 250 mp şi reclamanta cere mai mult; nu s-a făcut dovada identităţii dintre cele două imobile (cel preluat de Stat şi cel avut în proprietate de autorii reclamantei); după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 despăgubirile constau numai în titluri de despăgubiri la „Fondul Proprietate" competenţa de atribuire revenind numai Comisiei Centrale instituite prin Legea nr. 247/2005.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Instanţele, fond şi apel, au stabilit, pe baza probelor administrate o situaţie fapt în concordanţă cu aceste probe.
Au statuat corect calitatea de persoană îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001 a reclamantei asupra imobilului în litigiu. Acesta a fost preluat de Stat în mod abuziv în sensul aceleiaşi legi. În ce priveşte suprafaţa terenului, instanţele au statuat legal că inadvertenţele din actul de preluare, act unilateral, nu pot fi imputabile reclamantei. Tot astfel identitatea imobilului menţionat în notificare cu cel preluat de Stat, nu poate fi pusă la îndoială raportat la probatoriul administrat şi necombătut cu probe de pârât.
În ce priveşte motivul de nelegalitate cu referire la aplicarea noilor prevederi legale impuse prin Legea nr. 247/2005, se reţine că instanţa prin hotărârea recurată, ce o confirmă pe cea de fond, a cuantificat măsurile în echivalent şi nu a acordat o sumă de bani. Evident, punerea în executare se va face conform legii în vigoare.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Călăraşi împotriva deciziei nr. 734/A din 11 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4133/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4103/2007. Civil → |
|---|
