ICCJ. Decizia nr. 3735/2007. Civil

Prin acțiunea precizată, reclamantul R.D.V., în contradictoriu cu pârâții SC C.P.S. SA Gherla, A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S., și I.A. a solicitat obligarea pârâților persoane juridice să emită dispoziție de restituire în natură în favoarea reclamantului, în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru moara situată în comuna Palatca (identificat în C.F. 546). Au fost solicitate și obiectele de inventar pe care le deținea.

în motivarea acțiunii se arată că imobilul nu a făcut obiectul vreunui act de naționalizare ci a fost "rechiziționat" printr-un proces verbal în anul 1952, de la tatăl său.

După apariția Legii nr. 10/2001 tatăl său a făcut notificarea legală, dar i se refuză restituirea.

Mai mult, imobilul a fost vândut la licitație pârâtei I.A.

Prin acțiunea inițială, reclamantul a solicitat și anularea oricărui act juridic prin care a fost transferată proprietatea. Prin precizarea acțiunii a fost indicată pârâta I.A. ca beneficiară a unui act prin care i s-a transferat proprietatea asupra imobilului.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 636 din 12 aprilie 2005 a admis în parte acțiunea (plângerea) împotriva pârâtei A.V.A.S. pe care a obligat-o să formuleze o ofertă de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 în favoarea reclamantului pentru imobilul în litigiu, clădirea morii din comuna Palatca și cota de 1/7 din terenul pe care este situată moara; a fost respinsă cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru utilajele morii; a fost respins petitul privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu încheiat între SC C.P.S. Gherla și I.A.; reclamantul a fost obligat la 20.000.000 lei (ROL) în favoarea pârâtei I.A. cu titlu de cheltuieli de judecată; pârâtul A.V.A.S. a fost obligat să plătească reclamantului suma de 5.000.000 lei (ROL) cu același titlu.

Instanța a reținut că după intrarea în vigoarea Legii nr. 10/2001 antecesorul reclamantului a formulat notificare către unitatea deținătoare a imobilului, S.C.C.P.S. C. GHERLA și a solicitat restituirea în natură a morii. Unitatea fiind privatizată notificarea a fost trimisă către A.P.A.P.S. Până la introducerea acțiunii notificarea nu a fost soluționată.

Se mai reține că imobilul a fost preluat de la antecesorul reclamantului, acesta dovedind calitatea de proprietar al morii. Drept consecință reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent de la A.V.A.S, unitatea deținătoare fiind privatizată. Aceasta putea dispune cum dorește de bunul imobil, astfel că nu este întemeiat petitul privind anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta I.A..

împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul R.D.V., pârâții I.A. și A.V.A.S.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 804 din 29 septembrie 2005 a admis apelul declarat de pârâta I.A., admite în parte apelul A.V.A.S., schimbă sentința în sensul că respinge în întregime plângerea reclamantului R.D.V., înlătură dispoziția din sentință referitoare la obligarea A.V.A.S. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată; obligă reclamantul la plata către pârâta I.A. a sumei de 58.479.090 lei în loc de 20.000.000 lei cheltuielile de judecată; respinge ca nefondat apelul reclamantului.

Se reține, în susținerea soluției, că imobilul, moară, a fost preluat printr-o veritabilă naționalizare în temeiul Legii nr. 119/1948 și nu prin "rechiziție" în sensul Legii nr. 139/1940, chiar dacă în procesul verbal de preluare nu se folosește expres expresia "naționalizare".

Imobilul fiind preluat cu titlu valabil și apoi privatizat erau incidente prevederile art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în ce privește vânzarea acesteia către I.A.

Măsurile reparatorii prin echivalent nefiind solicitate de reclamant (acesta a insistat numai pentru restituirea în natură) astfel că instanța de fond nu se putea pronunța asupra unor asemenea măsuri.

împotriva acestei hotărâri au declarat recurs:

1. Reclamantul R.D.V. care invocă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil, că un asemenea imobil nu poate fi considerat privatizat legal. Pârâta SC C.P.S. SA Gherla nu putea vinde pârâtei I.A. moara în litigiu deoarece nu îi aparținea. Buna-credință a părților nu a fost analizată.

2. Pârâta I.A. vizează în recursul său numai plata cheltuielilor de judecată solicitând majorarea acestora la 89.466.139 lei.

Cu privire la primul recurs.

Autorul reclamantului a fost proprietarul unei mori țărănești situată în comuna Palatca și evidențiată în C.F. nr. 547 nr.top. 185/2. în aceste evidențe cadastrale nu a fost niciodată evidențiat vreun drept de orice natură al statului.

La 4 iunie 1952 prin "proces verbal" se menționează că în prezența proprietarului R.V. se rechiziționează moara țărănească din satul Palatca. Nici măcar acest proces-verbal nu este notat în Cartea Funciară.

în aceste condiții apărarea pârâților și însușită de instanță în sensul preluării "cu titlu" a imobilului în litigiu nu are suport legal. Aprecierea că preluarea s-a făcut în temeiul Legii nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, rămâne o simplă supoziție, neconfirmată de probatoriul administrat.

Documentul privind preluarea de către stat a imobilului în litigiu rămâne "procesul verbal" amintit, în care se vorbește, fără echivoc, de rechiziție.

Privatizarea pârâtei SC C.P.S. SA Gherla s-a făcut în etape și s-a realizat prin vânzarea de acțiuni nu de active.

Deoarece statul nu poseda un titlu de proprietate, chiar prin preluare abuzivă, nu putea cuprinde în valoarea acțiunilor vândute, un bun imobil pe care îl poseda abuziv, fără un titlu valabil, și fără vreo notare în C.F.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 R.V., autorul reclamantului, notifică unitatea deținătoare solicitând restituirea în natură a imobilului. (Notificarea a fost formulată la 6 august 2001). Această unitate trimite notificarea către A.P.A.P.S., astăzi A.V.A.S. Nici una din persoanele juridice menționate nu răspund la notificare.

Deoarece notificatorul a decedat fără a-și vedea soluționată cererea, fiul acestuia reclamantul R.D.V. introduce prezenta acțiune, la 17 iulie 2003.

Unitatea juridică notificată, SC C.P.S. SA Gherla, care deși și-a "trecut" în patrimoniu un imobil (activ) pentru care vânzătorul de acțiuni nu i-a putut prezenta un titlu de proprietate al statului, nu poseda un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, și nu intabulase vreun drept în Cartea Funciară cu privire la imobil, vinde pârâtei I.A. imobilul, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 25 din 4 februarie 2003, deci la aproape 2 ani după ce proprietarul de drept își manifestase expres intenția de a reintra în posesia bunului.

Mai mult, între părțile contractante se încheie și un act adițional prin care vânzătorul înstrăinează odată cu imobilul și dreptul la folosință asupra terenului aferent clădirii dobândit odată cu dreptul de proprietate asupra clădirii.

în aceste condiții, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 46 alin. (4) ci cele ale art. 46 alin. (2) (în numerotarea inițială) din Legea nr. 10/2001.

Instanța trebuia să analizeze buna-credință a părților în legătură cu actul juridic de înstrăinare menționat.

Probatoriul administrat relevă că vânzătoarea nu a fost de bună-credință deoarece: Statul nu avea un titlu valabil pentru imobil, cu consecința neincluderii, în valoarea acțiunilor a acestui activ (imobil); nu deținea un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului; nu își intabulase vreun drept în C.F. care atesta dreptul de proprietate privată asupra imobilului vândut.

Nici cumpărătorul nu a fost de bună-credință deoarece era necesar să solicite existența la dosarul vânzării a unui extras de C.F. sau măcar să facă minima diligență să verifice C.F.

Dacă ar fi făcut diligențele arătate ar fi văzut că vânzătorul nu are clarificată situația de C.F., nu este proprietar tabular și chiar fără o pregătire juridică putea sesiza riscul la care se expune. Mai mult, dacă ar fi continuat cercetările cu privire la situația juridică a imobilului ar fi aflat că acesta a fost deja revendicat conform Legii nr. 10/2001.

în consecință instanțele au pronunțat hotărâri cu aplicarea greșită a legii (Legea nr. 10/2001) astfel:

Imobilul a fost preluat de stat, nu numai abuziv, dar și fără titlu valabil, fiind aplicabile prevederile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. r), g), i) și alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Drept urmare trebuia aplicată regula restituirii în natură.

Contractul de vânzare-cumpărare nr. 25 din 4 februarie 2003 și actul adițional din aceeași dată încheiat între pârâtele SC C.P.S. SA Gherla și I.A. sunt lovite de nulitate conform art. 46 alin. (2) din legea citată.

Astfel fiind, se privește ca întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind casate atât sentința instanței de fond cât și decizia instanței de recurs.

Rejudecând cauza, pentru motivele sus arătate a fost admisă în parte acțiunea reclamantului.

S-a constatat că imobilul moară și terenul aferent înscris în C.F. nr. 546 nr.top. 185/2 localitatea Palatca a fost preluat fără titlu.

Contractul de vânzare-cumpărare nr. 25 din 4 februarie 2003 precum și actul adițional cu același număr din aceeași dată au fost anulate.

A fost obligată pârâta SA C.S. Gherla să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului solicitat prin notificare.

Capătul de cerere privind acordarea măsurilor reparatorii pentru utilajele morii a fost respins, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece acestea nu au putut fi identificate ca fiind existente.

Cu privire la al doilea recurs.

Acesta a fost respins deoarece reclamantul nu a căzut în pretenții, conform art. 274 C. proc. civ., față de pârâta-recurentă, capătul de cerere respins neavând legătură cu apărările sale și pretențiile reclamantului privind utilajele morii.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3735/2007. Civil