ICCJ. Decizia nr. 3705/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, la 1 februarie 2006, reclamanta S.R.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Primarul municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, anularea în parte a Dispoziției nr. 109 din 16 ianuarie 2006 emisă de primar, stabilirea (determinarea) de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 1 din terenul situat în Cluj, în suprafață de 3715 mp, în sensul precizării sumei care să-i fie acordată reclamantei cu titlu de măsuri reparatorii în echivalent și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii s-a arătat că prin Dispoziția nr. 109 din 16 ianuarie 2006 s-au stabilit în favoarea reclamantei despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, dar nu a fost precizată suma pe care trebuie să o primească reclamanta.
Prin sentința civilă nr. 472 din 17 mai 2006 Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată. Totodată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Dispoziția Primarului municipiului Cluj-Napoca nr. 1305/2005 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul situat în Cluj-Napoca, str. Ion Meșter f.n., în suprafață de 3715 mp. Această dispoziție a fost contestată de reclamantă și prin sentința civilă nr. 1088/2005 a Tribunalului Cluj a fost anulată în parte, primarul fiind obligat să emită o nouă dispoziție care să cuprindă măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 1 parte din teren.
Primarul municipiului Cluj-Napoca a emis o nouă dispoziție cu nr. 109 din 16 ianuarie 2006, stabilind despăgubiri ce se vor acorda în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a trimis dosarul la Comisia centrală pentru a se proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Reclamanta a solicitat din nou cuantificarea sumei acordate cu titlu de despăgubiri însă această cerere a fost deja soluționată prin hotărâre judecătorească.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 377 A din 13 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
în considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că reclamanta supune controlului de legalitate o dispoziție emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca în executarea unei hotărâri judecătorești definitive.
Prin hotărârea judecătorească anterioară, definitivă, s-a statuat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, nefiind posibilă restituirea în natură a terenului, și, de asemenea, s-a decis că numai primarul are legitimare procesuală pasivă, nu și Consiliul Local Cluj-Napoca.
Este inutilă cauzei efectuarea unei expertize tehnice topografice, astfel cum a fost solicitată de reclamantă.
De la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 orice consemnare a unei sume care urmează a se acorda ca despăgubire are valoare de propunere, Secretarul Comisiei Centrale procedând la o evaluare proprie, prin evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată, care va întocmi raportul de evaluare ce conține cuantumul despăgubirilor în limitele cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Urmează ca decizia Comisiei Centrale să fie supusă controlului de legalitate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către reclamantă critica vizând următoarele aspecte:
1. în mod greșit a reținut instanța de apel incidența în cauză a prevederilor art. 166 C. proc. civ. deoarece nu există autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 1088/2005 a Tribunalului Cluj. între cele două acțiuni nu există identitate de obiect și nici de cauză, în dosarul 4897/2005 cauza a constituit-o acordarea de măsuri reparatorii, iar în prezentul litigiu cauza o constituie restituirea în natură.
Excepția autorității de lucru judecat nu poate fi primită și pentru că ar însemna ca dispoziția nr. 109/2006 să nu mai poată fi atacată în justiție, ceea ce ar însemna o încălcare gravă a art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului.
în mod greșit a invocat instanța de apel prevederile art. 294 C. proc. civ., deoarece față de efectul devolutiv al apelului instanța de apel avea obligația de a verifica situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță;
2. Instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 care instituie principiul priorității restituirii în natură.
încercând să determine instanța de apel să facă aplicarea principiului devoluțiunii, reclamanta a solicitat prin precizarea motivelor de apel faptul că solicită restituirea în natură a suprafeței de teren care este liber și neafectat de utilități.
Chiar prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în probațiune efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografice, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei solicitări.
Sesizând greșeala pe care a săvârșit-o, instanța s-a pronunțat în privința expertizei în motivele deciziei atacate, iar nu prin încheiere, cu încălcarea prevederilor art. 167 C. proc. civ., deși apelul a fost soluționat la al doilea termen;
3. în procedura administrativă obligatorie, primarul trebuia să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii. Dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor trebuie să fie însoțite de sume care urmează a se acorda ca despăgubire, respectiv de propuneri motivate de acordare a despăgubirilor, care presupun efectuarea unei expertize tehnice topografice.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate înaintea instanțelor de fond, înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
1. Prin sentința civilă nr. 1088/2005 a Tribunalului Cluj, secția civilă, a fost anulată Dispoziția nr. 1305/2005 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca prin care a fost respinsă notificarea nr. 680 din 9 iulie 2001 formulată de reclamanta din prezentul litigiu împreună cu alte persoane, și primarul a fost obligat la emiterea unei noi dispoziții de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Această sentință a rămas definitivă prin respingerea apelului reclamantei prin decizia civilă nr. 71 A din 15 februarie 2006.
Atunci când s-au întemeiat pe sentința civilă nr. 1088/2005, instanțele de fond au reținut în realitate puterea de lucru judecat a acesteia, respectiv, efectul pozitiv produs de hotărâre, ceea ce înseamnă ca cele statuate de o instanță să nu mai poată fi contrazis de instanța ulterioară (în procesul dintre aceleași părți, în care chestiunea litigioasă nu se suprapune în totalitate, ca obiect și cauză, cu cea anterioară).
Acest aspect este reglementat sub forma prezumției de lucru judecat [art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ.] presupunând așadar, că ceea ce s-a stabilit irevocabil în raporturile juridice dintre părți corespunde realității, fără posibilitatea de a mai fi contrazis;
2. Prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat verificarea legalității dispoziției primarului numai cu privire la determinarea cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent ce i se cuvin acesteia. Nu a solicitat și restituirea în natură a unei părți din teren.
Faptul că judecata în apel este devolutivă nu înseamnă că pot fi nesocotite dispozițiile imperative ale art. 294 alin. (1) C. proc. civ. conform cu care, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
în aceste condiții, constatând că reclamanta a solicitat direct în apel restituirea în natură a unei suprafețe de teren, instanța de apel a făcut aplicarea corectă a textului procedural menționat.
Nu este întemeiată nici critica privitoare la nepronunțarea de către instanța de apel, prin încheiere dată pe parcursul procesului, asupra solicitării de efectuare a unei expertize topografice, față de soluția preconizată în legătură cu cererea de restituire în natură. Față de limitele cadrului procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată, proba cu expertiza topometrică nu era concludentă;
3. Prin sentința în executarea căreia a fost emisă Dispoziția nr. 109/16.01.2006 s-a dispus ca Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită în favoarea reclamantei dispoziție de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent.
în condițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi.
Iar conform alin. (5) și (6) al aceluiași text, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Așadar, după modificarea Legii nr. 10/2001 despăgubirile pentru imobilele care nu mai pot fi restituite în natură se acordă potrivit Legii speciale nr. 247/2005, după procedura instituită de titlul VII.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3702/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3708/2007. Civil → |
|---|
