ICCJ. Decizia nr. 3830/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3830
Dosar nr. 1947/45/2006
Şedinţa publică din 11 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 10 iunie 2004, reclamantul R.G.I. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Bârlad, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să soluţioneze notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 235 din 14 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Vaslui, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâtei să emită dispoziţie de soluţionare a notificării. S-a disjuns cererea având ca obiect revendicarea terenului şi în baza art. 244 C. proc. civ. s-a suspendat judecarea cererii privind revendicarea suprafeţei de l.000 mp.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că pârâta a emis dispoziţia nr. 1 din 6 ianuarie 2005 care i-a fost comunicată reclamantului. în aceste condiţii, cererea reclamantului de a dispune obligarea pârâtei să emită dispoziţie a rămas fără obiect.
Cu privire la cererea completatoarea având ca obiect revendicarea, s-a reţinut că pe rolul instanţei de judecată se află o acţiune similară formulată de reclamant, aflată în faza de rejudecare a apelului.
Prin Decizia civilă nr. 121 din 8 septembrie 2006 formulată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei primei instanţe pentru următoarele motive:
În condiţiile în care reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, iar pârâta a emis dispoziţie în temeiul Legii nr. 10/2001, în mod corect prima instanţă a respins cererea formulată în acest sens ca fiind rămasă fără obiect; pentru aceleaşi motive nu au fost primite criticile vizând greşita soluţionare a notificării.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs reclamantul-apelant, în motivarea căreia a arătat că instanţa a reţinut că cererea a rămas fără obiect în condiţiile în care notificarea nu a fost corect soluţionată, deşi a arătat motivele care susţin cererea.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivele care vor fi arătate în continuare:
Pe parcursul soluţionării cauzei pârâta intimată a emis dispoziţia nr. 1 din 4 ianuarie 2005 prin care s-a respins notificarea, cu motivarea că notificarea formulată de către reclamantul-recurent nu a fost comunicată prin executor judecătoresc, iar imobilul nu se află în perimetrul proprietăţii pe care o deţine societatea.
În condiţiile în care pârâta-intimată a precizat la termenul din 10 ianuarie 2006 (pentru care a şi fost depusă dispoziţia de soluţionare a notificării) că nu s-a confirmat primirea acesteia de către reclamantul recurentul, şi la solicitarea expresă a reprezentantului acesteia, instanţa a dispus să i se comunice acestuia o copie de pe dispoziţie.
Deşi la termenul următor cauza a fost reţinută în vederea soluţionării, a fost repusă pe rol iar unul dintre motive a fost de a se solicita pârâtei să depună la dosar întreaga documentaţie, inclusiv notificarea care a stat la baza emiterii dispoziţiei nr. 1 din 4ianuarie 2005 privindu-l pe reclamant, efectuându-se şi adresă în acest sens.
Această măsură procedurală luată de instanţă confirmă cadrul procesual generat de întreaga poziţie a reclamantului care a arătat că a depus notificarea cu respectarea dispoziţiilor legale şi a solicitat restituirea imobilului de la pârâtă; s-a acceptat poziţia reclamantului care prin aceste apărări contestă dispoziţia emisă.
Deşi în acest context, instanţa a apreciat că urmează să verifice legalitatea dispoziţiei, la următorul termen de judecata soluţionează cauza, respingând cererea ca rămasă fără obiect cu motivarea că s-a emis dispoziţie, omiţând motivul repunerii cauzei pe rolul şi fără să arate argumentat care este raţiunea pentru care s-a revenit asupra celor dispuse prin încheierea de repunere pe rol.
În condiţiile în care cadrul procesual fixat de reclamantul-recurent a fost recunoscut de instanţă prin încheierea de repunere pe rol, iar ulterior nu s-a revenit motivat asupra acestuia, instanţa era ţinută de măsurile depuse prin încheiere, în condiţiile art. 268 pct. 3 C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa în cauză a art. 304 pct. C. proc. civ.
Prin urmare, cu aplicarea art. 312 alin. (5) şi art. 297 alin. (l) C. proc. civ., (necercetându-se fondul cererii) se va admite recursul şi se va casa Decizia de apel; se va admite apelul formulat împotriva sentinţei care va fi desfiinţată, urmând a se trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal care urmează a analiza temeinicia şi legalitatea dispoziţiei emise de către pârâtă în temeiul Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul R.G.I. împotriva deciziei nr. 121 din 8 septembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia.
Admite apelul declarat de acelaşi reclamant împotriva sentinţei nr. 235 din 14 martie 2006 a Tribunalului Vaslui.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3284/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 319/2007. Civil → |
|---|
