ICCJ. Decizia nr. 3698/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3698
Dosar nr. 4025/1/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 28 octombrie 1998, reclamanta P.M.H. a chemat în judecată Consiliul local al municipiului Vaslui pentru obligarea acestuia să-i restituie imobilele situate în Vaslui, compuse din teren de 3.760,15 mp cu construcţii de 407 mp precum şi o construcţie în suprafaţă de 130 mp situată în str. T.C. nr. 1.
Judecarea cauzei a fost strămutată la Tribunalul Bacău.
Tribunalul Bacău prin sentinţa civilă nr. 140/D din 18 mai 1999 a respins excepţia invocată de pârâtă privind soluţionarea cauzei în procedura specială pronunţată de Legea nr. 112/1995 ca nefondată şi pe fond a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bacău prin Decizia nr. 65 din 6 iulie 2000 a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare pentru că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de chemare în garanţie.
În rejudecarea cauzei Tribunalul Bacău prin sentinţa civilă nr. 408 din 23 noiembrie 2000 a admis acţiunea, a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în str. T.C. nr. 1, Vaslui (casă de locuit, anexă şi 296 mp teren) şi imobilul situat în str. Ş. nr. 39 Vaslui (3584 mp teren cu vecinătăţile: Nord – teren Primărie, Sud – str. P.C., Est – str. Ş. , Vest – str. D.G.).
A fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârât împotriva Ministerului Finanţelor.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că reclamanta este fiica lui A.G., decedat în 27 ianuarie 1976, ea fiind unica moştenitoare. Autorul reclamantei a cumpărat în anul 1936 o casă situată în Vaslui, str. Ş. nr. 1 şi terenul aferent de 4095 mp cu grădină şi clădiri anexe (conform contractului nr. 442 din 7 mai 1936). Cumpărătorul locuia la acea dată în str. P.P. nr. 1 (în prezent str. T.C.).
Imobilele au fost expropriate în baza Decretului nr. 92/1950 şi trecute în proprietatea Întreprinderii locatari şi locuinţe Vaslui.
S-a constatat că deşi reclamanta nu a putut produce actul de proprietate pentru imobilul din str. T.C.) în raport de actul de preluare (procesul-verbal nr. 226 din 26 iulie 1956 prin care, în conformitate cu Decretul 92/1951 s-a atribuit în mod gratuit Sfatului Popular al oraşului fosta proprietate a lui A.G. din str. P.P. şi în prezent T.C.), nu se poate lipsi de eficienţă calificarea autorităţilor de preluare a imobilului. În acelaşi sens s-a reţinut şi un act al Administraţiei fiscale din 1948 care menţionează printre proprietăţile tatălui reclamantei şi imobilul din str. T.C.
S-a mai reţinut că în prezent clădirea a fost demolată şi pe teren se află sediul Băncii Agricole.
S-a reţinut că deposedarea s-a făcut în mod abuziv deoarece Decretul nr. 92/1950, nu se aplica în cazul acestui proprietar căruia nici nu i s-au acordat juste şi drepte despăgubiri.
În raport de dispoziţiile art. 480 şi art. 481 precum şi de art. 1 din Protocolul Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului s-a constatat că dreptul de proprietate a fost încălcat.
Cererea de chemare în garanţie a fost respinsă constatându-se că în cauză nu este vorba de plata unor despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Consiliul local Vaslui. Apelul a fost admis prin Decizia civilă nr. 43 din 21 mai 2001 care a schimbat în parte Decizia nr. 408/2000 a Tribunalului Bacău în sensul că a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive pentru capătul de cerere privind restituirea imobilului situat în str. Ş. nr. 31 (sau în suprafaţă de 3584 mp).
Hotărârea de respingere a notificării a fost motivată pe constatarea că terenul de 3584 mp nu mai este deţinut de pârât. Pentru acest teren SC M. SA (fostă întreprindere de alimentaţie publică) a primit un certificat de atestare a dreptului de proprietate nr. 0019 din 28 martie 1999 eliberată de Consiliul judeţean Vaslui. În prezent terenul nu mai este deţinut nici de SC M. SA, el fiind vândut Băncii Agricole, care a edificat o clădire a sucursalei sale.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs (la 12 noiembrie 2001), în termenul legal prevăzut de lege.
În motivarea recursului reclamanta a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. iar în fapt a arătat că instanţa de apel a ignorat împrejurarea că pârâta a înstrăinat în mod legal terenul deşi era sesizată cu o cerere de restituire, în temeiul Legii nr. 112/1995.
Judecata recursului a fost suspendată la 21 mai 2002, la cererea reclamantei recurente în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001, în vederea soluţionării notificării adresate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la 6 octombrie 2005. S-a constatat că procedura de soluţionare a notificării nu a fost terminată şi s-a menţinut suspendarea judecăţii.
Cauza a fost ulterior repusă pe rol, la 27 februarie 2007 la cererea reclamantei, care a prezentat înscrisuri din care rezultă că Primăria a formulat prin presă anunţuri cu privire la scoaterea în vânzare a sediului său (construcţie neterminată, a cărei lucrare a fost sistată), situată în str. Ş. nr. 79 Vaslui precum şi a unui teren de 2937,37 mp şi construcţie situată pe aceeaşi stradă la nr. 41 din Vaslui.
Reclamanta recurentă a mai arătat că a adresat o plângere penală împotriva primarului municipiului Vaslui.
Examinând Decizia atacată prin prisma motivelor invocate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul reclamantei este fondat, acesta fiind admis pentru considerentele ce urmează.
Curtea de Apel Bacău a admis apelul pârâtului Consiliul local al municipiului Vaslui pentru singurul considerent că acesta nu mai deţine terenul în suprafaţă de 3584 mp situat în str. Ş. deoarece l-a înstrăinat unei societăţi comerciale care, la rândul ei, l-a vândut Băncii Agricole şi pe teren se află o lucrare edificată de această instituţie.
Se constată că nici prin Decizia Curţii de apel şi nici prin motivele de apel (depuse în dosarul nr. 6731/2000 la fila 5, devenită ilizibilă, fiind transmisă prin fax la 28 martie 2001) nu se indică care sunt aceste motive şi cu atât mai puţin probele în susţinerea acestora.
Instanţa de apel constată că pârâtul nu mai deţine terenul situat în str. Ş. nr. 39 indicând existenţa unui certificat de atestare a drepturilor de proprietate, 0019 din 28 martie 1995 (eliberat de această parte din proces şi care nu a fost depus la dosar).
Cât priveşte vânzarea terenului către Banca Agricolă instanţa de apel face trimiterea la fila 63 din dosarul nr. 3437/1999 şi la constatările expertizei tehnice.
La fila 63 din dosarul indicat există obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de pârât în dosarul de fond, care nu au mai fost susţinute de parte la termenul din 8 iunie 2000 când s-a judecat cauza.
Practic documentele pe care se întemeiază argumentarea instanţei de apel nu pot fi considerate probe şi cu atât mai puţin ele justifică soluţia.
Expertiza efectuată în cauză cu privire la acest teren a constatat, conform celor menţionate în raport la fila 39, că „la ora expertizării (în vizitele făcute de expert la 21 decembrie 1999 şi respectiv 14 martie 2000) sunt în curs de realizare sediul Băncii Agricole şi o parte din sediul viitoarei primării a municipiului Vaslui".
Expertul a mai adăugat (fila 50 raport de expertiză) că pentru imobilul din str. Ş. nr. 39 există doar actul de vânzare-cumpărare nr. 1729/1936 transcris la Tribunalul judeţului Vaslui, pe numele A.G. şi pe parcursul anilor terenul a trecut în proprietatea diferitelor unităţi, responsabil de aceste înstrăinări fiind Consiliul local Vaslui la care nu s-au găsit acte legate de aceste operaţii juridice.
Curtea de apel, admiţând apelul pârâtului şi făcând trimitere la raportul de expertiză şi la documente neexistente în dosar, a pronunţat o hotărâre nelegală cu încălcarea legii.
Instanţa în limitele cererii de apel era obligată potrivit art. 295 C. proc. civ. să verifice stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
În raport de susţinerile părţilor în apel şi faţă de situaţiile neclare, de actele din dosar, instanţa de apel trebuia să dispună completarea probelor, să pună în vedere apelantei să dovedească susţinerile în justificarea lipsei calităţii procesuale active verificând nu numai situaţia de fapt şi de drept a terenului dar şi raporturile juridice în care această parte a intrat.
O atare verificare se impune şi din perspectiva apărărilor recurentei în sensul că imobilul a fost înstrăinat după momentul depunerii unei cereri de revendicare a imobilului de către reclamantă în temeiul Legii nr. 112/1995. Din acel punct de vedere era necesar să se ia în considerare şi Hotărârea nr. 284 dată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 Vaslui, la 19 iulie 1997 (la fila 26 din dosarul nr. 3437/1999) dar şi probele administrate în faza recursului cu privire la scoaterea la vânzare prin licitaţie publică a unor terenuri şi construcţii aflate în curs de edificare în str. Ş. de către Primăria Vaslui.
Constatând că nu a fost pe deplin stabilită situaţia juridică a terenului revendicat de reclamantă situat în str. Ş. nr. 39 din Vaslui, văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1), art. 315 C. proc. civ. se va admite recursul şi se va casa Decizia cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P.M.H. împotriva deciziei nr. 43 din 21 mai 2001 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 362/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3748/2007. Civil → |
|---|
