ICCJ. Decizia nr. 3284/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3284
Dosar nr. 2230/59/200.
Şedinţa publică din 20 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Prin dispoziţia nr. 1600 din 3 octombrie 2005 primarul municipiului Arad a dispus restituirea în natură în temeiul Legii nr. 10/2001 a apartamentului nr. 1 (cu terenul aferent) situat în imobilul din Arad, înscris în C.F. nr. 68358 Arad cu nr.top 847/b/I notificatorilor L.T.E., L.E.C.M. şi P.A.M. Restituirea a fost condiţionată de rambursarea de către L.T.E. a sumei de 1.555.394.272 lei încasată de acesta cu titlu de despăgubiri pentru acelaşi imobil în temeiul Legii nr. 112/1995. Totodată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru apartamentul nr. 2 înscris în C.F. nr. 68359 Arad cu nr.top. 847/b/II imobil ce a fost vândut fostului chiriaş N.I. potrivit Legii nr. 112/1995.
Dispoziţia respectivă a fost contestată la 31 octombrie 2005 de P.A.M. (dosar nr. 6536/2005) la 2 noiembrie 2005 de L.E.C.M. (dosar nr. 6598/2005) şi la 29 noiembrie 2005 de către L.T.E. (dosar nr. 7242/2005).
Prin contestaţia sa P.A.M. i-a chemat în judecată pe pârâţii L.E.C.M., L.T.E., Municipiul Arad prin primar, K.I., moştenitorul numitei N.I. şi SC R. SA solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să constate modul abuziv de trecere a imobilului în proprietatea statului;
- să stabilească cotele ce li se cuvin moştenitorilor asupra imobilului în litigiu;
- să constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 235 din 26 septembrie 1996 şi a certificatelor de calitate de moştenitor nr. 211 din 9 octombrie 2001 şi nr. 77 din 12 aprilie 2002;
- să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3525/1998 încheiat de SC R. SA în calitate de vânzător şi N.I. în calitate de cumpărător având ca obiect apartamentul nr. 2 al imobilului în litigiu;
- să dispună restituirea în natură a apartamentului nr. 2;
- să dispună ieşirea din indiviziune asupra imobilului;
- să constate nelegalitatea acordării de despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pârâtului L.T.E. care a uzat de certificatul de moştenitor nr. 235/1996.
- să menţină condiţia restituirii despăgubirilor primite în baza Legii nr. 112/1995 numai asupra cotei ce îi va reveni pârâtului L.T.E. asupra întregului imobil;
- să oblige la daune materiale pentru creşterea valorii actualizate cu indicele de inflaţie a despăgubirii ce trebuie restituită datorită tergiversării soluţionării notificărilor.
Printr-o primă precizare de acţiune reclamanta P.A.M. a propus o variantă concretă de ieşire din indiviziune. Prin a doua precizare a acţiunii a solicitat să se constate şi caracterul simulat al actului de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 2 al imobilului.
L.E.C.M. a chemat în judecată pe L.T.E., P.A.M., Primăria Municipiului Arad şi Municipiul Arad prin primar solicitând anularea art. 5 din dispoziţia nr. 1600 din 3 octombrie 2005 şi obligarea primarului ca pentru apartamentul nr. 2 al imobilului să ofere în compensare alte bunuri în echivalent.
La 25 noiembrie 2005 această reclamantă şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat acordarea în compensare pentru apartamentul nr. 2 suprafaţa de 435 mp teren intravilan înscris în C.F. 917 Mureşel nr.top. 352 – 353/C.107, 108/1 iar pentru diferenţa dintre valoarea apartamentului şi valoarea terenului să se dea alte bunuri.
În sfârşit L.T.E. a chemat în judecată pe L.E.C.M., P.A.M. şi Municipiul Arad prin primar solicitând:
- anularea în parte a dispoziţiei nr. 1600 din 3 octombrie 2005 în ceea ce priveşte art. 1, art. 2 şi art. 5;
- obligarea primarului municipiului Arad de a emite o decizie de restituire în natură a apartamentului nr. 1 doar pe numele său ca fiind singurul în măsură să dobândească imobilul în calitate de succesor legal cu consecinţa respingerii cererilor de restituire în natură formulate de pârâtele persoane fizice.
- anularea obligaţiei de a rambursa suma de 1.555.394.272 lei întrucât nu a fost bine stabilită (calculată).
- obligarea primarului municipiului Arad de a restitui în natură şi apartamentul nr. 2 al imobilului după constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 pe calea unei acţiuni separate; în subsidiar a cerut acordarea de construcţii sau terenuri de o valoare apropiată cu cea a apartamentului nr. 2.
Cele trei dosare au fost conexate de către Tribunalul Arad, secţia civilă, în şedinţele publice din 15 decembrie 2005 şi 11 ianuarie 2006.
Aceeaşi instanţă prin sentinţa civilă nr. 128 din 6 februarie 2006 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor P.A.M. şi L.E.C.M. şi a respins acţiunile formulate şi precizate de aceste reclamante. A disjuns acţiunea introdusă de reclamantul L.T.E. şi a suspendat judecata cauzei până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei privind calitatea procesuală activă a reclamantelor P.A.M. şi L.E.C.M.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut în esenţă că cei trei reclamanţi îşi contestă reciproc drepturile succesorale şi că reclamantele L.E.C.M. şi P.A.M. nu pot veni la succesiunea coproprietarelor tabulare nici prin reprezentarea părinţilor aflaţi în aceeaşi poziţie juridică cu tatăl celui de-al treilea reclamant şi nici potrivit principiului proximităţii gradului de rudenie, deoarece acestea sunt rude de un grad mai îndepărtat cu coproprietarele tabulare, respectiv rude de gradul V neavând astfel vocaţie succesorală iar în plan procesual calitate procesuală activă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 218 din 29 iunie 2006 a admis apelurile declarate de reclamantele P.A.M. şi L.E.C.M., a desfiinţat sentinţa instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Instanţa de control judiciar a reţinut că apelantele-reclamante sunt posesoarele unor certificate de moştenitor care fac dovada calităţii lor, până în momentul anulării acestor acte juridice, că toţi cei trei reclamanţi vin la succesiunea coproprietarilor tabulari potrivit unor grade de rudenie similare şi că toţi autorii reclamanţilor sunt persoane post decedate faţă de proprietarii tabulari şi toţi aceşti autori sunt în acelaşi grad de rudenie astfel că nu se poate face o discriminare între descendenţii direcţi ai acestora care sunt reclamanţii prezentei cauze.
Împotriva ultimei hotărâri pronunţate în cauză reclamantul-pârât L.T.E. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în motivarea căruia a arătat în esenţă următoarele:
- la data depunerii notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001 erau în viaţă cu vocaţie proprie L.D.I., tatăl său, ce făcea parte din clasa a IV-a de moştenitori şi intimatele P.A.M. şi L.E.C.M., din clasa a V-a de moştenitori.
- în aceste condiţii în raport de dispoziţiile art. 676 C. civ. astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Legea impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921 şi art. 6 din Legea nr. 319/1944 intimatele-reclamante nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 indiferent dacă deţin sau nu certificat de calitate de moştenitor după defunctele L.L.F. şi L.L. căsătorită T.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii ca nefondate a apelurilor declarate de reclamantele P.A.M. şi L.E.C.M. împotriva sentinţei instanţei de fond.
Recursul este nefondat.
Din extrasul de carte funciară aflat în dosarul instanţei de fond rezultă că anterior trecerii imobilului în proprietatea statului în calitate de coproprietare asupra nemişcătorului erau intabulate L.L.Ş., cu o cotă de 3/8, L.L.T., căsătorită T. cu o cotă de 3/8 şi L.L.A. cu o cotă de 2/8.
Imobilul, compus din construcţii şi teren în suprafaţa de 777 mp a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950 poziţia nr. 384 din lista anexă de la L.L.A.
Pentru dovedirea calităţii de moştenitori legali ai coproprietarelor imobilului la data preluării în mod abuziv a acestuia recurentul şi cele două intimate reclamante au depus la dosar acte de stare civilă şi mai multe certificate de moştenitor şi certificate de calitate de moştenitor, după cum urmează:
- certificat de moştenitor nr. 235 din 26 septembrie 1996 eliberat de Biroul Notarului Public G.G. (defuncte L.L.A.F. şi T.L., născută L., moştenitor legal L.D.I., tatăl recurentului).
- certificat de calitate de moştenitor nr.211 din 9 octombrie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public S.D. (defuncţi L.I., L.M. şi L.E.; moştenitori L.L.Ş. , L.L.A.F., T.L., născută L., L.I. şi L.E.C.M.).
- certificatul de calitate de moştenitor nr. 77 din 12 aprilie 2002 eliberat de Biroul Notarului Public S.D. (defuncţi L.I., L.I.C., L.M., L.E., L.L.F. , T.L., născută L., L.L.Ş. şi I.L.; moştenitori legali L.R. şi L.E.C.M.
- certificat de moştenitor nr. 1597 din 5 octombrie 1981 eliberat de notariatul de Stat al Judeţului Timiş (defunct L.M.L., moştenitori legali P.A.M. şi L.F.).
- certificat de moştenitor nr. 474 din 5 octombrie 1989 eliberat de Notariatul de stat Local Lugoj (defunct T.I.; moştenitori legali L.D.I., tatăl recurentului şi P.A.M.
- certificat de calitate de moştenitor nr. 101 din 2 august 2004 eliberat de Biroul Notarului Public R.M.F. (defunct L.D.I.; moştenitor legal L.T.E.).
Tot în dosarul instanţei de fond a fost depusă copia sentinţei civile nr. 7137 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Arad prin care s-a respins acţiunea reclamantului L.I.D., tatăl recurentului de astăzi, care revendica o cotă de 6/8 din imobilul situat în Arad, adică imobilul din prezentul litigiu.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că au calitatea de moştenitori legali ai ultimilor coproprietari tabulari ai imobilului reclamantul L.I.D. cât şi intervenienţii din acel dosar, L.R., L.E.C.M., L.E.P.R., L.V.M.V., L.A.T. şi L.A.Ş.
În sfârşit în dosarul instanţei de apel a fost depusă copia sentinţei civile nr. 36 din 29 ianuarie 2003 a Judecătoriei Lipova prin care a fost soluţionată o acţiune introdusă de L.E.C.M. al cărei obiect era contestarea restituirii dreptului de proprietate numai în persoana pârâţilor L.D.I. şi P.A.M. asupra unui teren în suprafaţa de 6,89 ha situat în comuna Covăsânţ judeţul Arad, imobil ce a aparţinut coproprietarelor L.L.Ş., L.L.T., căsătorită T. şi L.L.A.
Actele juridice care atestă calitatea de moştenitor pot fi, potrivit pct. 22.1 lit. b) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003 certificatul de moştenitor, testamentul, actele de stare civilă care atestă rudenia, filiaţia sau căsătoria cu titularul iniţial al dreptului de proprietate etc.
Potrivit Legii nr. 36/1995 dovada calităţii de moştenitor se face cu certificatul de moştenitor sau cu certificatul de calitate de moştenitor.
Coroborând reglementările legale menţionate cu cele înscrise la pct. 22.1. lit. b) din Normele metodologice rezultă preeminenţa puterii doveditoare a certificatului de moştenitor sau de calitate de moştenitor faţă de celelalte mijloace de probă: testament, acte de stare civilă etc.
Contrar celor susţinute de recurent, în prezenta unui certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor nu pot fi acceptate celelalte mijloace de probă pentru a ajunge la o constatare contrară menţiunilor certificatului în sensul anulării sau modificării lui.
În sprijinul acestor constatări este dispoziţia prevăzută în art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 potrivit căreia până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor, implicit certificatul de calitate de moştenitor, face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor.
În textul de lege menţionat se mai precizează că cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, potrivit legii.
Recurentul aflând despre existenţa certificatelor de moştenitor şi de calitate de moştenitor putea să facă uz de prevederile art. 88 din Legea nr. 36/1995 solicitând instanţei, pe cale separată, anularea acestor certificate şi recunoaşterea calităţii sale de unic moştenitor al coproprietarilor tabulari ai imobilului în litigiu, timp în care judecarea prezentei cauze se putea suspenda.
Legiuitorul nu a înţeles ca în situaţiile de aplicare ale Legii nr. 10/2001 să scutească persoanele ce se pretind îndreptăţite de respectarea dispoziţiilor legale referitoare la recunoaşterea calităţii de moştenitor. A făcut o singură excepţie, cea prevăzută de art. 4 alin. (3) potrivit căreia succesibilii, care, după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii cererea de restituire având valoare de acceptare a moştenirii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestei legi.
De aceea la pct. 4.4 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 s-a prevăzut că în toate cazurile stabilirea calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, se face potrivit legii civile române.
În raport de cele arătate mai sus instanţa de apel a stabilit în mod corect că cele două intimate-reclamante sunt moştenitoarele legale ale coproprietarilor de carte funciară ale imobilului în litigiu.
Este adevărat că în recurs s-au depus ca acte noi, conform art. 305 C. proc. civ. două hotărâri judecătoreşti, respectiv sentinţa civilă nr. 412 din 13 iulie 2006 a Judecătoriei Lipova rămasă definitivă prin Decizia nr. 412/A din 4 decembrie 2006 a Tribunalului Arad, secţia civilă, prin care s-a constatat la cererea reclamantei P.A.M. nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 235 din 26 septembrie 1996 şi a certificatelor de calitate de moştenitor nr. 211 din 9 octombrie 2001şi nr. 77 din 12 aprilie 2002.
Această împrejurare nu poate conduce însă la admiterea recursului întrucât prin sentinţele civile nr. 7137 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Arad şi nr. 36 din 29 ianuarie 2003 a Judecătoriei Lipova s-a stabilit că cele două intimate-reclamante sunt moştenitoarele legale ale coproprietarelor tabulare ale imobilului în litigiu.
Acelaşi lucru rezultă şi din certificatele de stare civilă depuse în dosarul instanţei de fond, autorii direcţi ai părţilor făcând parte din aceeaşi clasă de moştenitori în raport de coproprietarii de carte funciară.
În plus prin cele două hotărâri judecătoreşti depuse ca acte noi s-a constatat că reclamantei P.A.M. şi pârâtului L.T.E. li se cuvine câte o cotă de 3/8 din imobilul în litigiu iar pârâtei L.E.C.M. o cotă de 2/8.
În consecinţă Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat şi îl va obliga pe recurent să plătească intimatei L.E.C.M. suma de 1190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform art. 274 C. proc. civ.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul-reclamant L.T.E. împotriva deciziei nr. 218 din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1190 RON către intimata pârâtă-reclamantă L.E.C.M. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3414/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3830/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
