ICCJ. Decizia nr. 3905/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 5 noiembrie 2004, reclamanta I.P.M. a formulat plângere împotriva dispoziției nr. 3350 din 14 septembrie 2004, prin care s-au respins notificările nr. 263/2001 și nr. 264/2001, solicitând admiterea plângerii și anularea dispoziției menționate.
Prin sentința civilă nr. 3 din 10 ianuarie 2005, Tribunalul Caraș-Severin a respins contestația formulată de reclamantă, cu motivarea că aceasta nu s-a conformat dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, depunând actele doveditoare ale calității sale de moștenitor al defuncților săi autori cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 1128 din 6 mai 2005 și, în consecință, a fost schimbată sentința primei instanțe, în sensul că s-a admis plângerea reclamantei, s-a anulat dispoziția contestată și a fost obligată Primăria orașului Bocșa să soluționeze în fond notificările nr. 263/2004 și nr. 264/2004 formulate de reclamantă, conform Legii nr. 10/2001.
în considerente, instanța de apel a reținut că termenul stabilit de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare și faptul că reclamanta a depus tardiv dovada calității sale de succesoare nu poate avea drept efect decăderea acesteia din drepturi, de vreme ce legea nu prevede expres acest lucru.
împotriva acestei decizii a declarat recursul orașul Bocșa, prin primar, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10.
în esență, pârâtul a susținut că soluția pronunțată de instanța de apel este nelegală, reținându-se în mod eronat că reclamanta a făcut dovada calității sale de moștenitor în fața instituției investite cu soluționarea notificării, această dovadă fiind făcută ulterior emiterii dispoziției de soluționare a notificărilor, depășindu-se cu mult termenul prevăzut de lege.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Art. 22 din Legea nr. 10/2001 (în redactarea dinaintea modificării) prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare odată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, termenul fiind prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001, O.U.G. nr. 145/2001, O.U.G. nr. 184/2002 și O.U.G. nr. 10/2003.
Termenul prevăzut de art. 22 pentru depunerea actelor doveditoare este un termen de recomandare și nu un termen de decădere, natura lui rezultând din nevoia soluționării cu celeritate a cererilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nu din nevoia limitării ori împiedicării formulării acestora.
în speță, actele de stare civilă anexate de reclamantă notificării erau suficiente potrivit legii, pentru a face dovada calității acesteia de moștenitor legal al autorilor săi (proprietarii imobilului revendicat), iar faptul că ulterior reclamanta a depus, în completarea acestor acte de stare civilă, și certificatul de calitate de moștenitor nr. 485 din 8 decembrie 2004, nu poate fi apreciat decât ca o probă în plus, dar care nu era neapărat necesară, în legitimarea acesteia ca persoană îndreptățită la măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001.
în acest context, se poate reține și aspectul că în practică s-a statuat că persoana interesată, pentru dovedirea calității ale de persoană îndreptățită să beneficieze de dispozițiile cu caracter reparator stabilite de Legea nr. 10/2001, are posibilitatea să depună acte doveditoare chiar în fața instanței de judecată.
Având în vedere considerentele expuse anterior, înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de pârât.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3888/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3837/2007. Civil → |
|---|
