ICCJ. Decizia nr. 3861/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 8 iunie 2004, la Tribunal Galați, reclamanta B.M.A. a chemat în judecată pârâta SC F.E.E.E.M.N. SA solicitând ca, în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâta să fie obligată să restituie reclamantei în natură un teren în suprafață de 680 mp situat în Galați, și să fie acordate reclamantei măsuri reparatorii în echivalent, pentru suprafața de teren de 1330 mp situat la aceeași adresă.
în cuprinsul acțiunii reclamanta a arătat că este moștenitoarea fostului proprietar P.C., de la care a fost preluat în mod abuziv imobilul situat în Galați, iar pârâta a amânat nejustificat să se pronunțe, prin decizie motivată, asupra notificării trimise, în temeiul Legii nr. 10/200, la 13 august 2001.
Pârâta a depus la dosar decizia nr. 82 din 2 februarie 2004, prin care a respins notificarea reclamantei de restituire în natură a suprafeței de 680 mp sau de acordare a unor măsuri reparatorii pentru 1330 mp teren pe care se află amplasată o stație de transformare și pentru care deține certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 781 din 8 aprilie 2005, a admis acțiunea (contestația), a anulat dispoziția nr. 82 din 2 februarie 2004 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să restituie, prin echivalent, imobilul situat în Galați, în suprafață de 1936 mp
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta este persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/200, la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață totală de 1936 mp deținut de pârâtă, teren care nu poate fi restituit în natură.
Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 111/A din 14 aprilie 2006, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința civilă nr. 781/2005 a Tribunalului Galați în sensul că a obligat pârâta să restituie reclamantei în natură suprafața de 108 mp, identificată prin raportul de expertiză întocmit în cauză și a menținut celelalte prevederi ale sentinței privind restituirea prin echivalent pentru restul suprafeței de teren de 1828 mp. Apelul declarat de pârâtă SC E.M.N. SA, sucursala Galați, a fost respins ca nefondat. Hotărând astfel, curtea de apel a motivat că suprafața de teren de 108 mp reprezintă o alee de acces care poate fi restituită în natură, în temeiul art. 20 din Legea nr. 10/2001.
împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul declarat, reclamanta a susținut că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța trebuia să dispună restituirea în natură a întregului teren în suprafață de 1916,33 mp.
Pârâta F.D.F.E.E.M.N. SA, sucursala Galați, prin recursul declarat, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că reclamanta nu a prezentat actele doveditoare ale dreptului de proprietate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, iar, pe de altă parte, terenul în suprafață de 108 mp nu poate fi restituit în natură, deoarece este străbătut de cabluri subterane și reprezintă zona de protecție și siguranță a instalației electrice existente pe terenul aflat în litigiu.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Reglementându-se restituirea în natură și măsurile reparatorii prin echivalent, prin art. 10 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, așa cum erau în vigoare la dat notificării și la data emiterii deciziei de soluționare a notificării, s-a prevăzut că pentru terenurile preluate în mod abuziv, a căror restituire în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Suprafața de teren de 1936 mp, a cărei restituire în natură o solicită reclamanta, este ocupată de stația de transformare a SC F.D.F.E.E. Restituirea în natură a suprafeței de teren menționate nu este posibilă, nici măcar pentru porțiunea de 108 mp menționată în decizia instanței de apel, deoarece și această porțiune de teren este ocupată de cabluri și reprezintă zona de protecție și siguranță a instalațiilor electrice existente pe teren, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză (filele 136-139 și 141-142 din dosarul primei instanțe).
Restituirea în natură solicitată de reclamanta recurentă nu are, așadar, suport legal și în consecință recursul reclamantei a fost respins.
Este întemeiat recursul declarat de pârâtă cu privire la dispoziția din decizia instanței de apel de a fi restituită în natură suprafața de teren de 108 mp, așa încât a fost casată decizia și rejudecându-se procesul a fost respins apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.
Nu poate fi primită, însă, critica formulată de recurenta pârâtă prin care s-a susținut că persoana îndreptățită la măsuri reparatorii nu a depus, în termenul prevăzut de lege, actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, anterior modificărilor dispuse prin Legea nr. 247/2005, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii. Acest termen a fost prelungit, ulterior, până la data de 1 iulie 2003 (Legea nr. 289/2003). Dar, termenul pentru depunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, care atestă această calitate, este doar un termen de recomandare. în fața instanțelor judecătorești, actele menționate pot fi depuse potrivit prevederilor C. proc. civ. care reglementează administrarea dovezilor cu înscrisuri.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4086/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3834/2007. Civil → |
|---|
