ICCJ. Decizia nr. 4059/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2005, reclamanta SC T.O. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Sf. Gheorghe, anularea dispoziției de respingere a notificării nr. 2470/2005.
în motivarea cererii, reclamanta a susținut că prin susamintita notificare a solicitat restituirea imobilului înscris în C.F. nr. 3294 cu nr. top 1948/1/1 în suprafață de 247 mp, situat în Sf. Gheorghe, județul Covasna, cerere soluționată prin dispoziția atacată, în sensul respingerii sale deși prin decizia civilă nr. 1134 A din 16 iunie 2005 a Curții de Apel București i-a fost recunoscută atât calitatea de persoană îndreptățită la restituire, cât și dreptul de a primi măsuri reparatorii.
Prin sentința civilă nr. 175 din 7 martie 2006 a Tribunalului Covasna a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei, reținându-se că legal, unitatea deținătoare a dat eficiență prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi, printre altele, societățile comerciale privatizate potrivit legii, categorie în care se înscrie și reclamanta.
A considera că societățile comerciale privatizate au calitatea de persoane îndreptățite înseamnă a crea premisele îmbogățirii fără just temei pentru noii acționari, ceea ce i-ar putea defavoriza eventual pe foștii acționari, fiind exclusă posibilitatea acordării unei duble despăgubiri și anume atât foștilor cât și a actualilor acționari, despăgubirea fiind unică și revenind numai persoanei îndreptățite.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cale de atac soluționată prin decizia civilă nr. 121/Ap din 26 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov, în sensul respingerii sale ca nefondată.
S-a reținut că, potrivit legii, societățile comerciale cu capital de stat sau privatizate nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 și în consecință nu beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de această lege.
Exceptarea este logică întrucât a considera altfel înseamnă a se acorda drepturi necuvenite noilor acționari, care au dobândit părți din capitalul societății prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni și nu în modalitatea stipulată de art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001.
Nu întâmplător legiuitorul a dispus prin prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) din lege că au calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, persoanele fizice acționari ai persoanei juridice care deținea imobilele și de la care au fost preluate abuziv, fiind evidentă voința ca acest beneficiu al legii să nu privească noii acționari care astfel s-ar îmbogăți fără justă cauză, reparația legii privind exclusiv acționarii ce au fost deposedați în mod abuziv de bunurile persoanei juridice, deținătoare a acestora.
Nu a fost primită nici susținerea privind incidența prevederilor art. 1201 C. civ., între prezenta cauză și cea invocată neexistând tripla identitate cerută de lege.
împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, fără a indica motivele de recurs incidente, critici a căror dezvoltare face însă posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea căii de atac se arată că, în mod greșit instanța de apel nu a ținut seama de dispozițiile deciziei civile nr. 1134/A/2005 a Curții de Apel București, prin care i-a fost reținută calitatea de persoană îndreptățită în soluționarea notificării nr. 298/2001.
Au arătat că sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ. cu privire la excepția puterii de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză, așa încât ar fi trebuit să i se rețină calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii speciale.
Recursul nu este fondat.
Prin dispozițiile deciziei invocată ca temei al dreptului pretins, reclamantei i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la restituire în calitate de succesoare a persoanei juridice, proprietară a imobilelor, precum și dreptul de a primi măsuri reparatorii, dispoziții ce privesc actele emise de autoritatea pârâtă, enumerate în mod expres în dispozitivul și considerentele deciziei menționate.
Aceasta nu înseamnă însă, că astfel s-ar fi pronunțat o hotărâre care ar avea efectul invocat de reclamantă asupra tuturor notificărilor sale, o astfel de interpretare fiind contrară însăși dispozițiilor acestei decizii cât privește limitele învestirii instanței ca și ale soluției pronunțate.
Ca urmare, legal s-a reținut neîndeplinirea cerinței privind identitatea de obiect între cele două pricini, condiție impusă de prevederile art. 1201 C. civ., în procesul anterior soluționat, obiectul pricinii constituindu-l alte dispoziții emise de intimat în soluționarea unor alte notificări decât cea care constituie obiectul prezentei proceduri.
Nefiind îndeplinite cumulativ cerințele legale prevăzute de art. 1201 C. civ., legal excepția prevăzută de art. 166 C. proc. civ. nu a fost reținută de cele două instanțe.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4093/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4008/2007. Civil → |
|---|
