ICCJ. Decizia nr. 4011/2007. Civil
| Comentarii |
|
La 1 martie 2005 reclamanta D.E.C. a chemat în judecată pârâții primarul municipiului Satu Mare, Primăria municipiului Satu Mare și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice București D.G.F.P. Satu Mare solicitând a se constata că imobilul înscris în C.F. 27.194 Satu Mare sub nr. top 4492/14, 4492/17, 4492/20, 4491/9, apartamentul 13 a fost preluat de stat, nelegal, că reclamanta este îndreptățită la restituirea în natură a acestuia, cu obligația de a restitui despăgubirile în sumă de 67.873 lei și de a obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 2,art. 7,art. 9 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 8/1998 al fostului Consiliu Popular al Județului Satu Mare, apartamentul nr. 13 din imobilul mai sus individualizat a trecut în proprietatea statului în Decretului nr. 223/1974 cu plata despăgubirilor în cuantum de 67.873 lei și că, deși notificată cu cererea de restituire în natură a acestuia, Primăria Satu Mare nu a răspuns demersului reclamantei.
Reclamanta și-a completat acțiunea solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți a SC C. SA Satu Mare și P.V. solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 21 din 20 ianuarie 1998 încheiat între aceste două pârâte, în temeiul Legii nr. 112/1995, acesta fiind lovit de nulitate absolută, întrucât Statul Român deși a preluat imobilul în temeiul Decretului nr. 223/1974 nu a fost proprietar tabular, acest imobil fiind preluat cu nerespectarea art. 17 și art. 26 din Legea nr. 115/1938.
Prin întâmpinarea depusă, primarul municipiului Satu Mare a solicitat respingerea cererii, deoarece, imobilul a fost vândut chiriașilor, în temeiul Legii 112/1995, iar D.G.F.P. Satu Mare a invocat excepția prematurității cererii, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada finalizării procedurii administrative prealabile și obligatorii prevăzută de Legea nr. 10/2001, în sensul emiterii unei dispoziții sau decizii motivate.
Prin încheierea din 23 mai 2006, Tribunalul Satu Mare a dispus introducerea în cauză a pârâților SC C. SA și P.V.
Prin sentința civilă nr. 204/D din 21 aprilie 2006, Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea ca prematur introdusă, reținând în esență, că apartamentul nr. 13 în individualizarea din petitul acțiunii este intabulat, fiind înscris în C.F. ind. 27194 Satu Mare, în care titlul Statului nu a fost notat și în C.F. 21.206, în care același titlu este înscris în baza sentinței civile nr. 8326/1999.
Față de această situație tabulară, având în vedere temeiul de drept al cererii privind constatarea nulității absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 21 din 20 ianuarie 1998 încheiat între SC C. SA Satu Mare și P.V., respectiv art. 2 lit. h), devenit lit. i) după modificarea adusă prin Legea nr. 247/2005, de imediată aplicare, instanța de fond a apreciat că Statul nu și-a înscris (intabulat) dreptul de proprietate, condiție imperativă în sistemul cărților funciare.
S-a concluzionat că nu este clarificată situația înscrierilor în cartea funciară și că, fără o astfel de acțiune prealabilă, demersul judiciar realizat în temeiul Legii 10/2001 este prematur.
împotriva sentinței Tribunalului Satu Mare a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât:
excepția prematurității nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților.
nu s-au analizat toate înscrisurile depuse, respectiv contractul de construcție nr. 1895 din 21 februarie 1973 și s-a ignorat împrejurarea că apartamentul în litigiu a fost înscris în C.F. individual 27.194 Satu Mare pe numele reclamantei.
preluarea de către Stat a imobilului s-a realizat în mod nelegal întrucât dreptul de proprietate al Statului nu a fost intabulat în C.F., reclamanta păstrându-și calitatea de proprietară a acestuia.
Prin decizia nr. l76/R din 29 noiembrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis apelul reclamantei D.E.C., a schimbat sentința Tribunalului Satu Mare și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar ordinar a reținut că într-adevăr excepția prematurității nu a fost dezbătută în contradictoriu, încălcându-se dreptul la apărare și principiile oralității și contradictorialității procesului civil.
S-a reținut că în ambele cărți funciare, respectiv C.F. 27.194 Satu Mare și C.F. 21.026 Satu Mare nr. top 4492/14, 4492/17, 4492/20 și 4492/9/13 în care este înscris imobilul revendicat de reclamantă figurează ca proprietar tabular aceasta, înscrierile sunt anterioare deciziei nr. 8 din 25 ianuarie 1988 a fostului Consiliu Popular al Județului Satu Mare, prin care imobilul a fost preluat de Stat.
Decizia pronunțată în apel a făcut obiectul criticilor promovate în recursul declarat de pârâta P.V. încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Astfel, pârâta a dezvoltat critici referitoare la:
pronunțarea unui plus petita, constând în aceea că, instanța "a înlăturat excepția tardivității introducerii precizării acțiunii privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, repunând în mod nelegal, reclamanta în termenul de introducere a precizării acțiunii".
a apreciat greșit situația de carte funciară.
Sub toate motivele invocate recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Reclamanta a investit instanța de judecată cu o acțiune, întemeiată în drept pe dispozițiile Legii 10/2001 solicitând a se constata că, urmare a preluării abuzive a imobilului de către Stat sunt incidente prevederile art. 2 lit. h) și că aceasta este îndreptățită la restituirea imobilului, cu obligația de a returna suma de 67.873 lei, reprezentând despăgubirile date pentru imobil.
La data introducerii acțiunii era în vigoare Legea nr. 10/2001 în forma inițială.
Precizarea la acțiune, formulată de reclamanta D.E.C. la 21 februarie 2006 este în concordanță cu noile modificări aduse Legii 10/2001, prin intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 247/2005 din iulie 2005.
Astfel, sub lumina noii reglementări, reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii și obligarea Primăriei municipiului Satu Mare să emită dispoziția prevăzută de art. 16 alin. (l) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și înaintarea dosarului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Această "precizare a acțiunii" nu este tardivă, ci dimpotrivă este impusă de noile modificări aduse Legii 10/2001 prin intrarea în vigoarea Legii nr. 247/2005 de imediată aplicare, care stabilește în Capitolul V Prevederile administrative pentru acordarea despăgubirilor și prevede la art. 16 alin. (4) că "pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură".
Cum, în cazul concret dedus judecății nu s-a finalizat procedura prealabilă și nu s-a emis, conform art. 23 decizia sau, după caz, dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură este imperios necesar ca Primăria să-și îndeplinească obligația expres stipulată de lege.
Ca atare, precizarea acțiunii (fila 129 dosar fond) nu poate fi apreciată ca tardivă, ea urmând cadrului procesual conform modificărilor aduse Legii 10/2001.
Cât privește discutarea acestei cereri este de observat că prin încheierea din 14 aprilie 2006 (fila 145 dosar nr. 746/2005 al Tribunalului Satu Mare) s-a acordat cuvântul părților și s-a consemnat în practicaua acelei încheieri, că reprezentanta pârâtei P.V., avocat A.S. nu se opune admiterii precizării de acțiune.
în consecință, o schimbare a poziției procesuale a pârâtei P.V., cu ocazia declarării recursului nu este întemeiată sub acest aspect.
Cât privește tardivitatea capătului din acțiune, astfel cum a fost completat (fila 32 dosar fond) în sensul de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 21 din 20 ianuarie 1998 încheiat între SC C. SA Satu Mare și P.V. este de precizat că această excepție a fost pusă în discuție părților și consemnată poziția acestora în încheierea din 17 martie 2006 (fila 138 dosar) și în considerentele sentinței civile nr. 204/D din 21 aprilie 2006, Tribunalul Satu Mare apreciind că în raport de cauza nulității (neînscrierea în Cartea funciară a contractului de vânzare-cumpărare) acest capăt de cerere a fost strâns legat de necesitatea clarificării situației de carte funciară.
De altfel, instanța de apel admițând apelul reclamantei a dispus schimbarea (desființarea) sentinței Tribunalului Satu Mare și trimiterea cauzei spre rejudecare, în raport de obiectul cererii, respectiv în acord cu "precizarea la acțiuni" prin care s-a solicitat obligarea Primăriei de a emite o dispoziție sau decizie motivată privind soluționarea cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) și (6) C. proc. civ.
în consecință, instanța are a se pronunța asupra obiectului acțiunii, conform precizării acesteia, astfel cum a fost solicitată de reclamantă, știut fiind că, aceasta are obligația de a soluționa acțiunea cu respectarea disponibilității procesului civil.
De asemenea, înalta Curte va înlătura ca nefondat și motivul de recurs al pârâtei P.V. potrivit căruia instanța a pronunțat un plus petita, de vreme ce cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Pentru fidelitatea cadrului procesual fixat de reclamantă și care a fost avută în vedere de instanța de apel, când s-a admis apelul reclamantei, cu consecința reluării judecății este de observat că "precizarea acțiunii" nu vizează, așa cum susține pârâta recurentă, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare" ci, în conformitate cu petitul cererii de la fila 129 dosar fond, reclamanta solicită a se constata că este îndreptățită la măsurile reparatorii, în baza Legii 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, iar petitul 2 din cererea precizatoare vizează obligarea primarului municipiului Satu Mare să emită dispoziția prevăzută de art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Cat privește situația de carte funciară, odată cu rejudecarea pricinii, conform obiectului acțiunii, astfel cum a fost precizat în lumina reglementărilor modificatoare ale Legii 247/2005, de imediată aplicare, instanța are a desluși raportul juridic dedus judecății în limita investirii.
în consecință, înalta Curte a făcut aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și a respins recursul pârâtei ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2309/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3941/2007. Civil → |
|---|
