ICCJ. Decizia nr. 4135/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 1587/2006 la Tribunalul Satu-Mare, reclamanții S.I. și S.E. au chemat în judecată Primarul municipiului Satu-Mare și Consiliul local al municipiului Satu-Mare, solicitând instanței să-i oblige pe pârâți să le restituie în natură terenul în suprafață de 232 mp, situat în intravilanul municipiului Satu-Mare, înscris în C.F. 17500 Satu-Mare nr. top 13578/15 și 13578/17 de sub B 7 , care a fost proprietatea lor tabulară.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul compus din casă și grădină cu teren în suprafață de 692 mp a trecut în proprietatea Statului Român prin aplicarea Decretului nr. 223/1974, ca urmare a faptului că au rămas în fosta Republică Federală a Germaniei înainte de anul 1989. Reclamanții au mai arătat că după apariția Legii nr. 112/1995, casa și o parte din teren, în suprafață de 460 mp au fost vândute cuscrului lor, O.A., diferența de 232 mp rămânând în proprietatea statului și că au solicitat retrocedarea acestei suprafețe prin cererile înregistrate sub nr. 19407 din 2 septembrie 2005 și nr. 26108 din 16 noiembrie 2005 însă Primăria municipiului Satu-Mare Ie-a respins cu o motivație care nu este nici legală, nici temeinică. Au arătat că, în această situație, în termenul legal prevăzut de art 24 alin. (3)1 din Legea nr. 10/2001 astfel cm a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 înțeleg să atace decizia Primăriei municipiului Satu-Mare și să solicite, pe cale judecătorească, obligarea pârâților să le restituie diferența de teren de 232 mp la care sunt îndreptățiți conform Legii nr. 10/2001.
în drept, și-au întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 395 D din 16 iunie 2006, Tribunalul Satu-Mare a respins acțiunea formulată de reclamanții S.I. și S.E. în contradictoriu cu primarul municipiului Satu-Mare și Consiliul local al municipiului Satu-Mare.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin cererile depuse la Primăria municipiului Satu-Mare, Comisia de aplicare a Legii nr. 247/2005 la data de 2 septembrie 2005 și, respectiv, la data de 16 noiembrie 2005, S.I. și S.E. au solicitat ca O.A. să fie împroprietărit cu suprafața de teren de 232 mp care a fost proprietatea lor, iar în cazul în care nu se poate, să se constituie în favoarea lor dreptul de proprietate iar prin adresa nr. 19407/2005, Comisia locală Satu-Mare pentru aplicarea Legilor fondului funciar a comunicat reclamanților că solicitarea lor nu poate fi soluționată favorabil întrucât se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001 iar ultimul termen pentru depunerea cererilor a fost 14 februarie 2002, termen care nu a fost prelungit prin Legea nr. 247/2005.
Instanța de fond a reținut că, deși din modul în care au fost redactate cererile reclamanților nu se poate stabili cărei comisii îi sunt adresate și în temeiul cărei legi solicită restituirea (Legea nr. 10/2001 sau Legea nr. 18/1991), totuși, reclamanții au insistat și au indicat drept temei juridic al acțiunii Legea nr. 10/2001 și că, în aceste condiții, chiar dacă cererile depuse de reclamanți, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 ar fi calificate ca notificări, acestea sunt tardive în raport cu termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, care au susținut, în esență, că instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ și a respins acțiunea fără să țină seama că s-au adresat în termen legal autorităților competente pentru restituirea în natură a întregului imobil și că, urmare a modificărilor aduse legilor de restituire a imobilelor preluate abuziv de stat prin Legea nr. 247/2005, au revenit cu noi cereri pentru a li se restitui în natură și diferența de 232 mp teren din totalul de 692 mp pe care l-au avut în proprietate.
Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 144 A din 11 octombrie 2006 a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 395 D din 16 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu-Mare, pe care a schimbat-o în întregime, în sensul că a admis cererea reclamanților și, în consecință, a obligat pe pârâtul primarul municipiului Satu-Mare să facă demersuri pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 232 mp, teren înscris în C.F. 17500 Satu-Mare nr. top 13578/15 și 13578/17 în favoarea reclamanților.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că unitatea administrativ teritorială trebuia să rezolve într-un fel cererea reclamanților, fie că aceștia solicitau restituirea, fie că cereau eliberarea unui Ordin al prefectului în favoarea cumpărătorilor O. deoarece este vorba, în mod evident, de un teren intravilan în suprafață totală de 692 mp aferent în întregime construcției situată în Satu-Mare.
Instanța de apel a motivat că, deși are deschisă calea anulării sentinței și trimiterii cauzei la instanța de fond pentru soluționarea acesteia în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece reclamanții sunt îndreptățiți, în temeiul Legii nr. 247/2005 la depunerea în termen a cererii de retrocedare a terenului, o astfel de soluție ar însemna încălcarea noțiunii de termen rezonabil, în înțelesul Convenției Europene a Drepturilor Omului așa încât, ca instanță de control al soluțiilor privind legile retrocedării poate să constate îndreptățirea reclamanților la retrocedarea în natură a imobilului supus litigiului și să dispună în apel luarea măsurilor corespunzătoare.
împotriva acestei din urmă decizii a declarata recurs pârâtul primarul municipiului Satu-Mare.
în dezvoltarea motivului de recurs întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul primarul municipiului Satu-Mare a susținut că termenul limită de depune a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost 14 februarie 2002, așa cum a fost prelungit prin ordonanțele de urgență emise de guvern și că prin Legea nr. 247/2005 s-a prorogat doar termenul "de depunere a actelor doveditoare a dreptului de proprietate și a legitimării de a solicita măsurile reparatorii până la momentul soluționării notificării" și nu s-a stabilit un nou termen pentru depunerea de notificări. Cum reclamanții au depus cererile cu privire la terenul în litigiu în lunile septembrie 2005 și noiembrie 2005, în mod corect li s-a comunicat răspunsul Primăriei municipiului Satu-Mare prin care notificarea era respinsă, fiind depusă tardiv, cu nerespectarea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Recurentul-pârât primarul municipiului Satu-Mare a cerut admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 395 D din 16 iunie 2006 a Tribunalului Satu-Mare.
Recursul este fondat.
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român prin aplicarea prevederilor Decretului nr. 223/1974, regimul său juridic fiind reglementat de dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Reclamanții S.I. și S.E.C. au formulat la data de 2 septembrie 2005 și, respectiv, la data de 16 noiembrie 2005, cereri prin care au solicitat, ca O.A. să fie "împroprietărit" cu terenul în suprafață de 232 mp, situat în intravilanul municipiului Satu-Mare, înscris în C.F. 17500 Satu-Mare nr. top 13578/15 și 13578/17 iar dacă această operație nu se poate face, să se constituie în favoarea lor dreptul de proprietate asupra acestui teren (filele 27 și 28 din dosarul nr. 158 din /28 martie 2006 al Tribunalului Satu-Mare).
Nemulțumiți de răspunsul Primăriei municipiului Satu-Mare, care Ie-a comunicat că cererile lor, care se încadrează în Legea nr. 10/2001, nu pot fi soluționate favorabil deoarece termenul până la care trebuiau depuse a fost data de 14 februarie 2002, reclamanții s-au adresat justiției, întemeindu-și demersul judiciar pe prevederile Legii nr. 10/2001 (fila 2 din dosarul nr. 1587 din 28 martie 2006 al Tribunalului Satu-Mare).
Art. 21 al Legii nr. 10/2001 (devenit art. 22 după republicarea legii) prevede la alin. (1) că persoana îndreptățită va notifica persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi (termen ce fost prelungit prin art. unic din O.U.G. 109/2001 cu 3 luni iar ulterior, cu încă 3 luni prin art. unic din O.U.G. nr. 145/2001).
Alin. (4) și alin. (5) ale aceluiași articol prevăd că notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul iar nerespectarea termenului de 12 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției aduce o serie de modificări și completări Legii nr. 10/2001, evidențiate punctual prin Titlul I al legii.
Aceste modificări nu se referă însă la art. 21 din Legea nr. 10/2001 care prevede obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14 februarie 2002. Termenul de decădere instituit prin dispozițiile art. 21 alin. (1), actualmente art. 22, din Legea nr. 10/2001, modificată și completată nu a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, și ca atare nu poate fi vorba de nici o repunere în termen.
Instanța de fond a soluționat raportul juridic dedus judecății în cadrul procesual stabilit de reclamanți care, prin cererea de chemare în judecată, au solicitat "restituirea în natură a terenului în suprafață de 232 mp (...)", întemeind-o în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și, astfel fiind, în mod corect instanța de fond a respins-o, în raport cu prevederile art. 21 din lege (devenit art. 22 după republicarea legii).
în soluționarea apelului cu care a fost investită, instanța de control judiciar a făcut o greșită aplicare a legii atunci când, admițând apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței pronunțate
de instanța de fond, pe care a schimbat-o în întregime, a obligat pe intimatul-pârât primarul municipiului Satu-Mare să facă demersuri pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 232 mp, teren înscris în C.F. 17500 Satu-Mare nr. top 13578/15 și 13578/17 în favoarea reclamanților.
Astfel, instanța de control judiciar a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la depunerea în termen a cererii de retrocedare a terenului având în vedere dispozițiile Legii nr. 247/2005 prin care s-au adus modificări Legii nr. 18/1991 , aplicând deci un text de lege care excede cadrului juridic inițial stabilit, în care s-a pronunțat instanța de fond, respectiv cel al Legii nr. 10/2001. Obligând pe intimatul-pârât primarul municipiului Satu-Mare să facă demersuri pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 232 mp, teren înscris în C.F. 17500 Satu-Mare nr. top 13578/15 și 13578/17 în favoarea reclamanților, instanța de apel a schimbat și obiectul acțiunii, încălcând prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. care instituie regula potrivit căreia efectul devolutiv al apelului se răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în primă instanță deoarece, în caz contrar, s-ar încălca în mod grav principiul dublului grad de jurisdicție.
Față de cele ce preced, criticile formulate de recurentul-pârât întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul a fost admis și hotărârea atacată a fost modificată în sensul că a fost respins apelul declarat de reclamanții S.I. și S.E.C. împotriva sentinței nr. 395 D din 16 iunie 2006 a Tribunalului Satu-Mare, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4136/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4228/2007. Civil → |
|---|
