ICCJ. Decizia nr. 4133/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4133
Dosar nr. 1669/30/200.
Şedinţa publică din 22 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 iulie 2006 pe rolul Tribunalului Timiş reclamanta SC F.P. SRL (fostă D.I.P. SRL) cu sediul în Lugoj a chemat în judecată pe pârâta SC T.B. Buziaş SA cu sediul în Buziaş pentru obligarea acesteia la sistarea procedurilor de închiriere prin licitaţie publică şi suspendarea urgentă a acestor proceduri cu înscrierea prezentei acţiuni în dosarul de C.F. Buziaş la nr. 2523, 755, 2524, 2520, 2558.
În motivarea acţiunii reclamanta a invocat împrejurarea că a participat la licitaţia organizată de pârâtă la 11 iulie 2006 câştigând dreptul de a închiria imobilele prezentate în caietul de sarcini, ocazie cu care a aflat că imobilele oferite spre închiriere fac obiectul unui proces de revendicare în temeiul Legii nr. 10/2001.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 care prevăd interdicţia de a înstrăina sau greva terenul şi construcţia pentru care s-au formulat notificări în temeiul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Timiş prin sentinţa civilă nr. 2216 din 5 noiembrie 2006 a respins acţiunea.
Instanţa a constatat că reclamanta nu a dovedit un interes actual şi real în cauză, motivaţia acesteia conturând un eventual interes ce s-ar naşte în viitor în ipoteza în care reclamanta ar mai câştiga o nouă licitaţie, iar în cauză nu s-a dovedit că pârâta a mai organizat o altă licitaţie. Mai mult decât atât pârâta i-a comunicat reclamantei că nu i se va accepta participarea pe viitor la procedurile de închiriere a imobilului.
Instanţa a reţinut că este inadmisibil capătul de cerere privind înscrierea acţiunii în cartea funciară a imobilelor în raport de art. 19 alin. (1)C lit. b) art. 26 alin. (4) lit. c) şi art. 47-48 din Legea nr. 7/1996, aceste cereri se adresează oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară, iar nu instanţelor judecătoreşti, notarea cererilor care conferă caracter litigios drepturilor tabulare se realizează de către autoritatea cu atribuţii în acest domeniu.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 582 din 21 decembrie 2006 a admis apelul, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa competentă, Judecătoria Lugoj.
S-a apreciat că litigiul e de drept civil şi deci e de competenţa judecătoriei de primă instanţă.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs în termen legal invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În fapt, în esenţă, recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii părţilor acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, această lege stabilind în competenţa tribunalelor soluţionarea în primă instanţă a cauzelor incidente. Curtea de apel, a susţinut reclamanta, a schimbat, fără să pună în discuţia părţilor temeiul de drept al acţiunii.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs se constată că recursul este întemeiat urmând a fi admis pentru considerentele de mai jos.
Se constată într-adevăr că instanţa de apel a ridicat din oficiu excepţia de competenţă materială şi a constatat că instanţa de fond (tribunalul), nu era competentă să judece cauza, fără a se indica argumentele de drept pe care se întemeiază soluţia.
Menţionarea că litigiul, fiind de natură civilă, trebuia judecat în primă instanţă de judecătorie, nu echivalează cu o „motivare" în lipsa unor argumentări bazate pe dispoziţii legale precise cu referire la situaţia de fapt dedusă judecăţii şi în raport de obiectul cauzei şi temeiul de drept al acesteia.
Constatând că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. hotărârea fiind practic nemotivată, Înalta Curte a admis recursul, hotărârea curţii de apel a casat şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC T.B. SA Buziaş împotriva deciziei nr. 582 din 21 decembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4158/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4016/2007. Civil → |
|---|
