ICCJ. Decizia nr. 4043/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4043
Dosar nr. 967/64/200.
Şedinţa publică din 18 mai 2007
Asupra recursului de faţă din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă reclamanta R.M.I. a solicitat în contradictoriu cu Prefectura judeţului Covasna, Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, anularea procesului-verbal întocmit la 17 mai 2002, având ca obiect evaluarea despăgubirilor băneşti cuvenite reclamantei în baza Legii nr. 10/2001 privind imobilul înscris în C.F. nr. 4456 Sfântu Gheorghe nr.top. 358/2/XC.
Prin sentinţa civilă nr. 720 din 21 iulie 2004, Tribunalul Covasna a respins excepţiile de prematuritate şi inadmisibilitate invocate de pârâtă, a admis acţiunea şi a stabilit modalitatea de realizare a reparaţiei prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti egale cu suma de 11.881 dolari SUA ori echivalentul în lei conform parităţii leu/dolar la data plăţii, stabilite conform expertizei întocmită de expertul M.M.
Instanţa a reţinut că prin procesul-verbal din 17 mai 2002 s-a aprobat acordarea despăgubirilor băneşti în valoare de 10.819.596 lei.
Expertiza efectuată în cauză a evaluat imobilul la suma de 704.913.000 lei din care reclamantei i se cuvine o cotă de 55,54%.
Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de pârâtă şi prin Decizia nr. 1215 din 9 decembrie 2004, a schimbat sentinţa Tribunalului Covasna în sensul că a respins în totalitate acţiunea reclamantei, cu motivarea că Legea nr. 10/2001 nu prevedea cale de atac împotriva procesului-verbal privind evaluarea despăgubirilor băneşti. Acest act administrativ preparatoriu este lipsit de efecte juridice şi potrivit art. 10.8 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, reclamanta poate opune expertiza de specialitate efectuată pe cheltuiala sa. De aceea, tribunalul nu este competent material să soluţioneze cauza, dar nu se poate dispune declinarea competenţei, aşa cum a solicitat Prefectura, pentru că aceasta nu are atribuţii jurisdicţionale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 5651 din 8 iunie 2006 a admis recursul declarat de reclamanta R.M.I. împotriva deciziei nr. 1215 A din 9 decembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, pe care a casat-o trimiţând cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
În considerentele deciziei s-a reţinut că întrucât recurenta-reclamantă s-a adresat cu notificare prefecturii solicitând acordarea de despăgubiri, Prefectura Covasna a devenit conform art. 36 din Legea nr. 10/2001 (în vigoare la data emiterii actului contestat) entitatea investită cu soluţionarea notificării procesul-verbal din 17 mai 2002 fiind actul prin care s-a soluţionat cererea formulată de notificatoare.
Acest act prin care s-a aprobat acordarea despăgubirilor băneşti în valoare de 10.819.596 lei, reprezentând 55,53% din valoarea de vânzare a imobilului conform Legii nr. 112/1995, cu menţiunea că pentru diferenţa de 110.566.274 lei vor fi acordate acţiuni sau titluri de valoare, are caracterul unei decizii motivate prin care se face oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare. Chiar intimatul-pârât care a trimis notificarea împreună cu procesul-verbal de evaluare a despăgubirilor, Comisiei Centrale, a dat actului această calificare.
Producând efecte juridice privitoare la măsurile reparatorii acordate recurentei, procesul-verbal putea fi atacat în justiţie în condiţiile art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, aşa cum corect a reţinut tribunalul prin sentinţa pronunţată şi nu cum greşit a concluzionat Curtea de Apel Braşov. Prevederea art. 10.8 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003 referitoare la dreptul reclamantei de a opune o expertiză de specialitate efectuată pe cheltuiala sa nu exclude posibilitatea atacării procesului-verbal prin care s-a finalizat procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Reţinând lipsa efectelor juridice ale procesului-verbal contestat şi de aici lipsa de competenţă a tribunalului în soluţionarea contestaţiei, Curtea de apel a lăsat necercetate motivele de apel care privesc fondul cauzei.
Ca instanţă de trimitere, Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 279/Ap din 20 decembrie 2006 a admis apelul Prefecturii Judeţului Covasna, Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 împotriva sentinţei nr. 720 din 21 iulie 2004 a Tribunalului Covasna pe care a schimbat-o forţat în sensul respingerii acţiunii reclamantei R.M.I. în contradictoriu cu Prefectura Judeţului Covasna, Curtea a menţinut celelalte dispoziţiuni ale sentinţei privitoare la respingerea excepţiei de prematuritate şi inadmisibilitate invocate de pârâtă.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a concluzionat că potrivit Legii nr. 247/2005 titlul VII, de imediată aplicare, care a abrogat art. 34-40 din Legea nr. 10/2001 foştilor proprietari nu li se mai pot acorda măsuri reparatorii băneşti cu titluri de despăgubire şi că potrivit art. 24 din Legea nr. 247/2005, procesele-verbale prin care s-au propus ca măsuri reparatorii despăgubiri băneşti urmează a fi înaintate Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor din cadrul A.N.R.P., în vederea parcurgerii procedurii pentru acordarea titlurilor de despăgubire.
Împotriva deciziei nr. 279/Ap din 20 decembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, a declarat recurs reclamanta R.M.I. susţinând în esenţă că instanţa de apel nu s-a conformat îndrumărilor date prin Decizia de casare a instanţei supreme, lăsând nesoluţionat apelul sub aspectul modului de rezolvare a cauzei pe fond de către prima instanţă.
De asemenea recurenta contestă incidenţa în cauză a Legii nr. 247/2005 deoarece ar înfrânge principiul constituţional al neretroactivităţii.
Recursul este întemeiat.
Din motivarea soluţiei Curţii de Apel Braşov rezultă că în realitate aceasta nu a procedat la judecarea fondului cauzei ci a constatat doar aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005 care a abrogat art. 34-40 din Legea nr. 10/2001 şi care potrivit art. 24 statuează că procesele-verbale prin care s-au propus măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor, urmează a fi înaintate Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor din cadrul A.N.R.P. în vederea parcurgerii procedurii de acordare a titlurilor de despăgubire.
Pentru aceasta, Curtea de Apel Braşov a înlăturat soluţia dată de Înalta Curte prin Decizia nr. 565/2006 care a prevăzut incidenţa în cauză a prevederilor art. 24 din Legea nr. 20/2001, procesul-verbal al prefecturii echivalând cu o decizie pentru stabilirea despăgubirilor, conform căilor de atac prevăzute de această lege.
De asemenea Curtea de apel nu s-a conformat dispoziţiei instanţei supreme, aceea de a proceda la soluţionarea fondului cauzei, adică la judecarea apelului sub aspectul motivelor prin care s-au adus critici modului de stabilire a cuantumului despăgubirilor stabilite de prima instanţă şi a modalităţii de despăgubire a reclamantei.
În mod explicit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie statuează în Decizia de casare că prevederile art. 10.8 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003 referitoare la dreptul reclamantei de a opune expertiza de specialitate nu exclude posibilitatea atacării procesului-verbal prin care s-a finalizat procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Legea nr. 247/2005 de imediată aplicare cauzelor aflate în curs de soluţionare nu cuprinde prin art. 24 dispoziţii contrare vechii reglementări, pentru că vorbeşte despre procesele-verbale de stabilire a despăgubirilor care trebuie înaintate comisiei centrale. Or în speţă este vorba tocmai de un asemenea proces-verbal, atacabil în justiţie, aspect tranşat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia de casare.
Esenţial în cauză este verificarea de către instanţa de apel a cuantumului despăgubirilor şi modalitatea de despăgubire a reclamantei.
Întrucât instanţa de apel nu s-a conformat potrivit art. 315 C. proc. civ. îndrumărilor din Decizia de casare cu trimitere, lăsând nesoluţionat apelul, se impune în temeiul art. 313 C. proc. civ. admiterea recursului declarat de R.M.I., şi casarea deciziei nr. 279/Ap din 20 decembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov cu trimitere pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta R.M.I. împotriva deciziei civile nr. 279/Ap din 20 decembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3321/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 403/2007. Civil → |
|---|
