ICCJ. Decizia nr. 4093/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 24 martie 2005, reclamantele S.C. și M.S., au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului București, prin primarul general, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 3977 din 24 februarie 2006 emisă de pârâtă și efectuându-se o expertiză în cauză să se stabilească valoarea de piață a bunurilor menționate în notificare, precum și obligarea unității deținătoare să ia în calcul și prima modalitate de acordare a reparațiilor prin echivalent prevăzută de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în sensul de a le oferi un teren echivalent, la valoarea de piață stabilită prin expertiză, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin dispoziția nr. 3977 din 24 februarie 2005 s-a stabilit că restituirea în natură a imobilului revendicat (teren și construcții situate în București) nu este posibilă, propunându-se ca măsuri reparatorii prin echivalent suma de 3.204.642.000 lei, echivalentul a 95.806 dolari SUA, urmând ca în cazul acceptării acestei oferte, reclamantele să opteze fie pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, fie pentru acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Reclamantele au mai arătat că această dispoziție nu oferă o justă reparație în sensul că pârâta putea să acorde un teren echivalent din proprietatea privată a statului, iar suma stabilită este cu mult inferioară valorii de piață a imobilului.
Fiind astfel investit, în baza în baza probelor administrate, inclusiv expertiză tehnică de specialitate, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 613 din 27 aprilie 2006,a admis cererea formulată de reclamante, a anulat dispoziția nr. 3977 din 24 februarie 2005 emisă de pârâtă și a constatat dreptul reclamantelor la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele în litigiu corespunzător valorii stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expertul C.N.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că imobilele, construcții preluate de la autorii reclamantelor au fost demolate, acestea nemaiexistând în materialitatea lor, iar terenul aferent este în totalitate afectat de elemente de sistematizare, ceea ce face imposibilă restituirea în natură, așa încât, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, text de lege care prevede că în situația imobilelor preluate abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate iar terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, aceeași soluție rezultând și din conținutul art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 care reglementează situația imobilelor expropriate.
în privința valorii construcțiilor demolate și a terenului, prima instanță a reținut că prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit o valoare de piață a acestora la nivelul sumei de 10.482.000.000 ROL din care 6.715.000.000 ROL reprezintă valoarea terenului identificat prin raportul de expertiză în suprafață de 874 mp, urmând ca pârâta să procedeze conform dispozițiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 referitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor.
Prin decizia nr. 600 din 14 decembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul formulat de pârâta Primăria municipiului București, prin primarul general, împotriva sentinței primei instanțe pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a trimis cauza la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că potrivit prevederilor cuprinse în art. 16 alin. (1) din Capitolul VII al Legii nr. 247/2005, dispozițiile emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 (24 februarie 2005) în care s-a consemnat suma ce urmează să se acorde ca despăgubire în baza Legii nr. 10/2001, se înaintează Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în termen de 60 de zile. Cum, în speță, dispoziția emisă anterior apariției legii, întrucât prevede o sumă cu titlu de despăgubire, aceasta urmează calea prevăzută de textul de lege menționat, instanțele judecătorești nemaiavând căderea să stabilească conform Legii nr. 10/2001 o altă sumă cu titlu de despăgubiri.
împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamantele M.S. și S.C., invocând prevederile art. 904 pct. 9 C. proc. civ.
Susțin, în esență, că hotărârea atacată este nelegală în condițiile în care isntanța de apel admițând apelul pârâtei și schimbând în tot sentința primei instanțe, a trimis cauza Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, această soluție fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a Legii nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.
Recursul este fondat.
Din examinarea dispoziției nr. 3977 din 24 februarie 2005, emisă de Primăria municipiului București (ce formează obiectul prezentei judecăți) rezultă că pentru imobilul-teren și construcții (demolate) preluat abuziv, reclamantelor li s-a constatat calitatea de persoane îndreptățite conform Legii nr. 10/2001, iar pentru imobilul notificat ce nu poate fi restituit în natură, li s-au acordat măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, stabilindu-se ca valoare echivalentă a imobilului suma de 3.204.642 lei, în limita căreia se vor stabili măsurile reparatorii.
După emiterea notificării de către pârâtă, în timp ce contestația formulată de reclamante împotriva dispoziției nr. 3977 din 24 februarie 2005 se afla pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost adoptată Legea nr. 247/2005 care a modificat și completat Legea nr. 10/2001, dispozițiile acestei legi aplicându-se și litigiilor în curs, cât timp nu a fost finalizat procesul de despăgubire a proprietarilor deposedați abuziv.
Prin Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 (de imediată aplicare) se prevede că măsurile reparatorii, în cazul imobilelor prevăzute de lege ce nu se mai pot restitui în natură (cum este și cazul în speță) se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent, noua lege nemaiprevăzând măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare, așa încât, în mod corect prima instanță a reținut că reclamantele beneficiază de noile dispoziții ale legii speciale așa cum a fost modificată și completată și se va urma procedura prevăzută de Titlul VII art. 16 din legea nr. 247/2005.
Cum prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost abrogate, iar art. 26 alin. (1) din aceeași lege, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, se prevede că deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării, este obligată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, reclamantele vor beneficia de prevederile art. 13 și art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar pârâta, a cărei decizie a fost anulată de către tribunal, trebuie să se conformeze dispozițiilor legii speciale și să trimită întreaga documentație, inclusiv hotărârea instanței de fond, după rămânerea ei irevocabilă, la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
De aceea, modul de evaluare a imobilului în discuție prin expertiza efectuată la prima instanță nu mai prezintă relevanță (cuantumul astfel stabilit prin expertiză, având doar un caracter estimativ, având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 care stabilește regimul plății despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv), evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent fiind atributul evaluatorilor autorizați desemnați de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Comisia Centrală stabilește cuantumul final al despăgubirilor și emite titluri de proprietate după finalizarea procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001, procedură în care este inclusă și contestarea la instanța judecătorească a deciziei/dispoziției emisă de entitățile investite cu soluționarea notificărilor.
Deciziile/dispozițiile emise de entitatea investită cu soluționarea notificărilor, în măsura în care sunt contestate în justiție în condițiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată (cum este cazul în speță), pot fi menținute, modificate sau anulate de instanță, în litigiile declanșate de promovarea de către persoana îndreptățită a contestației având calitate procesuală pasivă emitenții deciziilor/dispozițiilor și nu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Drept urmare, soluția instanței de apel de a trimite cauza la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii fiind incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în raport de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1)-(2) C. proc. civ., Curtea a admis recursul reclamantelor și a modificat decizia atacată în sensul că a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a păstrat-o.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4082/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4059/2007. Civil → |
|---|
