ICCJ. Decizia nr. 4107/2007. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4107
Dosar nr. 7232/59/200.
Şedinţa publică din 18 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalul Timiş, la data de 24 mai 2005, reclamanta N.A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al municipiului Timişoara şi Primăria municipiului Timişoara, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună retrocedarea suprafeţei de 1.191 mp teren intravilan, situat în Timişoara, înscris în C.F. 118923 Timişoara top 2986 1/1.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta este coproprietara tabulară a imobilului înscris în C.F. 2162 Timişoara, compus din casă, curte şi grădină, imobil care a fost expropriat prin Decretul nr. 12/1985.
Prin concluziile scrise, depuse la termenul de judecată din 26 iunie 2006, reclamanta a solicitat retrocedarea suprafeţei de 765 mp în cota de 1/1, arătând că este singura moştenitoare a celorlalţi coproprietari decedaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 2589/PI din 9 octombrie 2006, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea precizată de reclamantă, a dezmembrat parcela de teren în suprafaţă de 10589 mp, înscrisă în C.F. 118923 Timişoara, nr.top. 29861/1/1 în parcela de teren în suprafaţă de 9824 mp înscrisă în C.F. 118923 Timişoara, nr.top. 29861/1/1/1, teren zonă verde şi garajul nr. 67 cu bateria V de garaje, cuprinzând garajele 42-66 şi parcela de 765 mp înscris în C.F. nou, nr.top. 29861/1/2, teren intravilan în str. L., conform expertizei tehnice, efectuate de expertul tehnic S.I., care face parte integrantă din prezenta sentinţă.
Astfel s-a dispus restituirea către foştii proprietari a parcelei în suprafaţă de 765 mp teren intravilan, situat în Timişoara, înscrisă în C.F. nr. nou, nr.top. 29861/1/1/2 respectiv N.A., în cota de 2/8 parte, N.D. în cotă de 3/8 părţi şi R.D. născută N. 3/8 părţi.
S-a instituit pe o suprafaţă de 354 mp din nr.top. 29861/1/1/1, o servitute de trecere cu pasul, auto şi pentru utilităţi în favoarea parcelei nr.top. 29861/1/1/2.
S-a mai dispus că părţile sunt îndreptăţite să-şi intabuleze dreptul de proprietate şi servitutea de trecere.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a susţinut că după expropriere Statul Român a edificat parţial construcţii pe terenul respectiv, şi că în prezent, suprafaţa de 1191 mp nu este utilizabilă astfel că potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea, dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică.
Cu pricire la excepţia de inadmisibilitate formulată de Consiliul local al municipiului Timişoara s-a apreciat ca neîntemeiată şi a fost respinsă ca atare.
Astfel, s-a reţinut că prin Legea nr. 10/2001 se prevede posibilitatea de a se solicita restituirea imobilelor preluate de stat în mod abuziv, dar aceasta nu reglementează dreptul subiectiv de retrocedare.
S-a mai arătat că dacă persoana al cărui imobil a fost expropriat nu recurge la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, are deschisă calea dreptului comun prevăzută de art. 35 din Legea nr. 33/1994, în conformitate cu art. 21 din Constituţie.
În final s-a reţinut că problema despăgubirilor acordate sau nu de Statul Român, reclamantei, va fi rezolvată separat, printr-un demers iniţiat de aceasta, dacă se va constata că s-au acordat despăgubiri pentru imobilul expropriat şi nu au fost restituite.
Prin apelul declarat, pârâţii Consiliul local al municipiului Timişoara şi Primăria municipiului Timişoara au criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că recuperarea despăgubirilor acordate de Stat pentru imobilul expropriat, printr-un demers judiciar ulterior prezentei acţiuni, este absolut inadmisibil.
S-a mai arătat că reclamanta nu a formulat cererea în baza Legii nr. 1072001, astfel că această este inadmisibilă, fiind promovată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, singura care permitea recunoaşterea dreptului pretins.
Prin Decizia nr. 575 din 20 decembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul pârâţilor ca neîntemeiat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile speţei, astfel că reclamanta nu era obligată să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005, dreptul de proprietate fiind garantat de art. 480 şi urm. C. civ. şi art. 44 din Constituţie.
Prin recursul declarat la data de 30 ianuarie 2007, pârâţii Consiliul Local al municipiului Timişoara şi Primăria municipiului Timişoara, au criticat hotărârea instanţei de apel în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, în motivarea recursului, s-au formulat aceleaşi critici ca şi în apel, cu privire la inadmisibilitatea acţiunii reclamantei, având în vedere titlul în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului (expropriere) şi nerestituirea imobilului în baza Legii nr. 10/2001.
Prin concluziile scrise formulate de reclamantă se arată că Legea nr. 10/2001 nu abrogă şi nu înlătură dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, astfel că procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu este obligatorie şi în cazul Legii nr. 33/1994.
Recursul declarat de pârâţi va fi admis pentru următoarele considerente:
Temeiul de drept al acţiunii formulate de reclamantă la data de 24 mai 2005, îl reprezintă dispoziţiile art. 480 C. proc. civ.
La acea dată, intrase deja în vigoare, prin publicarea în M.Of. nr. 75 din 14 februarie 2001, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care prin art. 1 alin. (1), prevede că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste, sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condiţiile prezentei legi.
Aşa fiind, calea legală de restituire a imobilului în litigiu este supusă procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, concluzie ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor acestui act normativ, acţiunea în revendicare formulată de reclamantă pe calea dreptului comun, fiind astfel inadmisibil.
Dacă dispoziţiile legii speciale intrau în vigoare după data investirii instanţei cu soluţionarea acţiunii în revendicare pe dreptul comun, reclamanta ar fi avut posibilitatea să opteze, fie pentru apărarea dreptului de proprietate pe această cale, fie să se prevaleze de dispoziţiile speciale, solicitând suspendarea cauzei conform art. 47 din Legea nr. 10/2001.
În speţă însă se constată că demersul judiciar al reclamantei, întemeiat pe dreptul comun a fost iniţiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, legea specială, de reparaţie în al cărei obiect de reglementare sunt cuprinse şi imobilele expropriate, cum este cazul celui revendicat de reclamantă şi care are prioritate în concurs cu legea generală.
Faţă de cele arătate, se va admite recursul declarat de pârâţi, se va modifica Decizia atacată în sensul că se va admite apelul declarat de pârâţi împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pe care o va schimba în sensul că se va respinge acţiunea formulată de reclamantă aşa cum a fost ea precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii Primăria municipiului Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 575 din 20 decembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Modifică Decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de pârâţi împotriva sentinţei civile nr. 2589/P.I. din 9 octombrie 2006 a Tribunalului Timiş pe care o schimbă în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta N.A. aşa cum a fost precizată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 408/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4130/2007. Civil → |
---|