ICCJ. Decizia nr. 422/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 422.
Dosar nr. 4899/42/200.
Şedinţa publică din 24 mai 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
V.A. şi V.A.R.I. au formulat, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificarea nr. 121/2001, prin care au solicitat Primăriei oraşului Buşteni restituirea în natură a imobilului teren şi construcţie situat în oraşul Buşteni, judeţul Prahova.
Primarul oraşului Buşteni a emis dispoziţia nr. 129 din 30 ianuarie 2006, prin care a respins cererea de restituire în natură cu motivarea că imobilul a fost vândut fostului chiriaş G.C. cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, notificatoarea V.A.R.I. primind despăgubire în sumă de 19.381 lei.
Prin art. 2 şi art. 3 din dispoziţia de mai sus solicitanţilor li s-au acordat despăgubiri în echivalentul imobilului, a căror valoare finală se va stabili la nivelul diferenţei dintre valoarea încasată actualizată şi valoarea imobilului.
V.A. şi V.A.R.I. au formulat contestaţie în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 modificată şi republicată, pe care au completat-o ulterior şi prin care au cerut anularea dispoziţiei emisă de primar şi restituirea imobilului în natură.
Contestaţia a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 399 din 17 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova cu motivarea, în esenţă, că imobilul în litigiu nu se mai află în posesia entităţii notificate ca urmare a vânzării lui către fostul chiriaş în temeiul Legii nr. 112/1995, stare de fapt în care nu mai operează regula restituirii în natură reglementată de Legea nr. 10/2001, fiind aplicabile măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de acelaşi act normativ.
Contestatorii V. au declarat apel, în motivarea căruia au susţinut că prima instanţă nu se putea limita la constatarea existenţei vânzării-cumpărării, ci avea obligaţia să stabilească dacă acea vânzare s-a făcut cu respectarea sau cu încălcarea Legii nr. 112/1995, cercetând probele administrate sub acest aspect.
Argumentând, în continuare, în sensul nelegalităţii vânzării-cumpărării, contestatorii au cerut desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi, în urma evocării fondului, admiterea contestaţiei, anularea dispoziţiei atacate şi restituirea imobilului în natură.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a pronunţat Decizia nr. 365 din 3 noiembrie 2006, prin care a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa primei instanţe în sensul că a admis contestaţia, a anulat dispoziţia în litigiu şi a dispus restituirea în natură a imobilului, pe care l-a descris în detaliu.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a examinat sentinţa civilă nr. 811 din 30 septembrie 1998 a Judecătoriei Sinaia, depusă la dosar în ziua dezbaterii apelului, constatând că a rămas definitivă prin Decizia nr. 1033 din 22 aprilie 1999 a Tribunalului Prahova şi irevocabilă prin Decizia nr. 1259 din 6 aprilie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti.
S-a reţinut de către instanţa de apel că prin hotărârea de mai sus s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 88-N din 30 septembrie 1996 încheiat între SC C. SA şi G.C. conform art. 9 din Legea nr. 112/1995, având ca obiect imobilul din procesul de faţă, şi s-a dispus restituirea către stat de către contestatoarea V.R. a sumei primite drept despăgubire pentru ½ din imobil, reactualizată la suma de 4.015.999 lei consemnată cu recipisa C.E.C. 6/25336/1998.
Instanţa de apel a raţionat în sensul că, fiind irevocabilă hotărârea de mai sus anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, la data formulării notificării de către contestatori imobilul nu mai făcea parte din categoria celor înstrăinate cu respectarea dispoziţiilor legale, titlul actualului deţinător G.C. nu mai era valabil, iar Primăria Buşteni redevenise „unitate deţinătoare" conform Legii nr. 10/2001, motive pentru care imobilul trebuia restituit în natură.
Primăria oraşului Buşteni a declarat recurs solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi păstrarea sentinţei primei instanţe.
În acest scop a susţinut că instanţa de apel a greşit stabilind că sentinţa nr. 811 din 30 septembrie 1998 a Judecătoriei Sinaia a rămas definitivă şi irevocabilă, deoarece în realitate a fost schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii actualilor contestatori prin Decizia nr. 1033 din 22 aprilie 1999 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Recursul este întemeiat.
Aşa cum s-a mai arătat, întregul raţionament care a determinat în exclusivitate soluţia dată cauzei în apel are ca fundament nulitatea absolută a contratului de vânzare-cumpărare nr. 88-N din 30 septembrie 1996 intervenit între SC C. SA şi G.C., nulitate constatată prin sentinţa civilă nr. 811 din 30 septembrie 1998 pronunţată de Judecătoria Sinaia.
Prin proba cu înscrisuri administrată în recurs s-a dovedit contrariul celor de mai sus.
Într-adevăr, prin sentinţa civilă nr. 811 din 30 septembrie 1998, Judecătoria Sinaia a constatat, printre altele, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare mai sus amintit ca urmare a admiterii contestaţiei introduse de V.A.R. şi V.A. împotriva hotărârii nr. 795/1997 a Comisiei judeţene Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.
Potrivit deciziei nr. 1033 din 22 aprilie 1999, Tribunalul Prahova a admis apelurile declarate de Comisia judeţeană Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, Consiliul judeţean Prahova, Primăria Buşteni şi G.C. schimbând în tot sentinţa de mai sus în sensul respingerii contestaţiei dedusă judecăţii.
Această decizie a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la acelaşi tribunal, prin Decizia nr. 2636 din 2 septembrie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
În rejudecare Tribunalul Prahova a pronunţat Decizia nr. 3058 din 3 decembrie 1999, prin care a respins o anume excepţie şi a admis apelurile declarate împotriva sentinţei nr. 811 din 30 septembrie 1998 a Judecătoriei Sinaia, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins plângerea formulată de V.A.R. şi V.A. împotriva hotărârii nr. 795 din 19 septembrie 1997 a Comisiei judeţene Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.
Cea din urmă decizie a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1259 din 6 aprilie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Aşadar, contrar celor reţinute de instanţa de apel, nu s-a constatat cu putere de lucru judecat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu, ceea ce schimbă cu totul datele problemei şi impune calificarea deciziei atacate ca fiind esenţial nelegală în înţelesul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având drept consecinţe admiterea recursului în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi, potrivit art. 313 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată, care va lămuri starea de fapt şi de drept în raport cu adevăratul probatoriu administrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Buşteni împotriva deciziei nr. 365 din 3 noiembrie 2006 pronunţată de Curte de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4279/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4205/2007. Civil → |
|---|
