ICCJ. Decizia nr. 4130/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4130
Dosar nr. 37222/3/200.
Şedinţa publică din 22 mai 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 493 din 14 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 29933/3/2005, a admis contestaţia formulată de contestatorii K.P. şi K.M.L. împotriva dispoziţiei nr. 4745 din 17 octombrie 2005 emisă de intimatul primarul general al municipiului Bucureşti; a anulat alin. (2) din art. 1 al dispoziţiei şi a obligat intimatul să restituie contestatorilor şi cealaltă cotă-parte indiviză de ½ din imobilul situat în Bucureşti, condiţionat de restituirea de către aceştia a despăgubirii primite de 45.221 lei, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, raportată la anul 1984.
În motivarea soluţiei pronunţate se arată că prin dispoziţia contestată s-a dispus restituirea doar a ½ din imobil întrucât doar această cotă a fost preluată fără plata de despăgubiri.
Deşi în Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, se face o distincţie între imobilele preluate cu plată şi cele preluate fără plată în temeiul Decretului nr. 223/1974, în contextul modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, această dispoziţie nu poate fi aplicată, nefiind permis ca un act normativ de rang inferior să completeze sau să modifice o lege.
Apelul declarat de intimatul municipiul Bucureşti, prin primar general, împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 229 A din 24 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
În motivarea soluţiei adoptate, se arată că prin sentinţa civilă nr. 10325 din 25 noiembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 1, definitivă şi irevocabilă, s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului notificat, reţinându-se, în esenţă, că deciziile de preluare emise în baza Decretului nr. 223/1974, contraveneau prevederilor constituţionale din acel moment.
Faţă de împrejurarea că s-a constatat, cu putere de lucru judecat, nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului în litigiu, în cauză sunt incidente prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, impunându-se restituirea întregului imobil.
Instanţa de apel consideră a fi corectă şi reţinerea primei instanţe în ceea ce priveşte că printr-un act normativ de rang inferior nu poate fi completată sau modificată o lege, căci actele normative date în executarea legilor se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
În contra deciziei a declarat recurs Municipiul Bucureşti, prin primar general, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica formulată privind ignorarea dispoziţiilor exprese ale Normelor de aplicare a Legii nr. 10/2001, conform cărora imobilele preluate cu plată în temeiul Decretului nr. 223/1974 nu sunt considerate a fi preluate abuziv, deoarece persoana era îndestulată rezonabil prin preţul primit sau avea vocaţia de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina imobilul respectiv înainte de formalizarea intenţiei de a părăsi definitiv ţara.
Analizând Decizia recurată prin prisma criticii formulate şi a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Prin sentinţa civilă nr. 10325 din 25 noiembrie 2002, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosar nr. 12254/2002, definitivă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 951 din 21 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2173 din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis acţiunea reclamanţilor K.P. şi K.M. formulată împotriva pârâţilor SC H.N. SA şi Primăria municipiului Bucureşti prin primar general, în ceea ce priveşte constatarea nevalabilităţii titlului statului asupra imobilului din Bucureşti.
Instanţa cu putere de lucru judecat, a statuat că imobilul a trecut nevalabil în proprietatea statului deoarece Decretul nr. 223/1974 contravenea dispoziţiilor art. 36 din Constituţia României.
Aşadar, nevalabilitatea titlului statului făcuse deja obiect al dezbaterii judiciare, statuându-se în mod irevocabil acest aspect, astfel încât partea, municipiul Bucureşti, prin primar general, nu mai are posibilitatea contrazicerii ulterioare a ceea ce deja s-a stabilit, decât cu încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii menţionate.
Potrivit art. 1200 pct. 4 C. civ., cu referire la art. 1202 alin. 2 C. civ., ceea ce a făcut obiectul judecăţii între părţi are forţa prezumţiei legale absolute.
Drept urmare, susţinerea recurentului că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu şi că, nefiind în prezenţa unei preluări abuzive nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, nu mai poate fi repusă în discuţie.
Osebit de aceasta, un act normativ dat în aplicarea unei legi nu poate să completeze sau să modifice o lege, cum de altfel au reţinut şi instanţele de fond.
De precizat că Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003 au fost abrogate pe parcursul derulării etapei procesuale a recursului prin HG nr. 250/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Potrivit dispoziţiilor art. 1.4lit. B) cu privire la Decretul nr. 223/1974 se consideră că preluarea a fost abuzivă atât în cazul trecerii imobilului fără plată în proprietatea statului cât şi în cazul în care preluarea s-a făcut cu plată.
Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Dat fiind poziţia de parte câştigătoare în proces a intimaţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. va fi obligat recurentul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva deciziei nr. 229 A din 24 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.
Obligă pe recurentul municipiul Bucureşti prin primarul general la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii-reclamanţi K.P. şi K.M.L. în sumă de 1.500 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4107/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 408/2007. Civil → |
|---|
