ICCJ. Decizia nr. 4442/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4442/200.
Dosar nr. 14292/54/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 iunie 2004, pe rolul Tribunalului Mehedinţi, sub nr. 3605/2004, reclamanţii P.L. şi P.V. au solicitat în contradictoriu cu Prefectura Mehedinţi si Primăria comunei Ciresu ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună restituirea in natura sau prin echivalent bănesc, a imobilelor situate în comuna Ciresu ( construcţii, terenuri, obiecte de gospodărie) proprietatea autorilor B.I. şi B.E.
In motivarea acţiunii întemeiate pe Legea 10/2001 şi HG nr. 498 din 18 aprilie 2003, reclamanţii au susţinut că, în perioada 1951-1955, P.L. si autorii săi au fost deportaţi in Bărăgan, iar cu aceasta ocazie le-au fost preluate abuziv doua case şi anexe gospodăreşti, precum si un conac si o casa de locuit, împreuna cu toate bunurile mobile. S-a mai arătat că prin Decizia nr. 41/2003, Primăria comunei Ciresu a respins notificarea adresată în termen legal cu motivarea ca, imobilele nu se găsesc in proprietatea sau administrarea acesteia.
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa nr. 492 din 12 mai 2005 a respins acţiunea formulata de P.V., a admis in parte acţiunea formulata de reclamanta P.L. fata de pârâta Primăria comunei Cireşu. Totodată a fost respinsă acţiunea fata de Prefectura judeţului Mehedinţi anulându-se Decizia nr. 41/2003.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, din întreg materialul probator că reclamanta P.L. este îndreptăţită la masuri reparatorii prin echivalent dintre cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, la alegerea acesteia, in limita sumei de 61.358.500 lei.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 955 din 12 decembrie 2006 a respins apelul declarat de reclamanţii P.L. şi P.V., reţinându-se următoarele:
- P.V. nu are calitate procesuala activa, întrucât imobilul in litigiu provine de la autorii reclamantei;
- potrivit Legii nr. 247/2005 Tirului VII Cap. II, V şi urm., ale cărei dispoziţii sunt de imediata aplicare, instanţa, nu mai are competenta prerogativa de a stabili şi individualiza cuantumul şi natura despăgubirilor, a masurilor reparatorii, întinderea lor sau modalitatea de acordare a acestora;
Instanţa are atributul in aceasta faza procesuala a cauzelor începute in temeiul Legii nr. 10/2001 nemodificata şi aflate pe rol sub imperiul noii Legi nr. 247/2005 de a stabili calitatea de persoana îndreptăţită, de a analiza dreptul de proprietate si daca este sau nu persoana îndreptăţită la acordarea de masuri reparatorii prin echivalent;
- prin cererea introductivă, reclamanţii au solicitat numai masuri reparatorii prin echivalent atât pentru construcţiile demolate cat si pentru terenuri -nesolicitând restituirea in natura a vreunui teren;
- nu s-a făcut dovada preluării abuzive a tuturor bunurilor solicitate.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta P.L., prin care a solicitat casarea celor două hotărâri şi pe fond admiterea plângerii formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârile instanţelor de fond şi apel sunt lipsite de temei legal, fiind date cu încălcarea Legii nr. 10/2001, prin interpretarea greşită a textului de lege corespunzător situaţiei de fapt.
Astfel, recurenta este nemulţumită de faptul că nu i s-a oferit, ca măsură reparatorie, teren în compensare atâta vreme cât în administrarea Primăriei Cireşu există asemenea terenuri disponibile.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte observă că recurenta-reclamantă a ridicat în recurs o problemă nouă, solicitând instanţei ca măsură reparatorie, teren în compensare motivat de faptul că în administrarea Primăriei Cireşu există asemenea terenuri disponibile.
Or, aceste verificări sunt incompatibile cu structura recursului, şi totodată inadmisibile având în vedere că nu au formulat motiv de apel.
Al doilea motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă, cu privire interpretarea greşită a textului de lege corespunzător situaţiei de fapt, prin care a invocat dispoziţiile pct. 9 din art. 304 C. proc. civ. în susţinerea căii de atac potrivit căruia modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea sau încălcarea greşită a legii, nu poate fi primită deoarece in speţă această ipoteză nu se regăseşte pentru a atrage casarea hotărârii.
Cealaltă critică nu poate fi analizată deoarece pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005, anterior pronunţării hotărârii atacate.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, în limitele în care au putut fi analizate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.L. împotriva deciziei nr. 955 din 12 decembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4742/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4458/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
