ICCJ. Decizia nr. 4458/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4458/200.
Dosar nr. 531/86/2007
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea Înregistrata pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 531/86/2007, la data de 23 ianuarie 2007, reclamanta Direcţia Generala de Paşapoarte Bucureşti, din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie pentru o perioada de cel mult 3 ani fata de parata M.A.
În motivare, reclamanta a arătat ca parata a fost returnată din Italia la data de 27 octombrie 2006, in baza Acordului de readmisie Încheiat de România cu aceasta tara şi ratificat prin Legea nr. 173/1997, publicata in M.Of. partea I nr. 304/1997.
In aceasta situaţie, fata de dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificata şi completata ulterior, dreptul la libera circulaţie a paratei, se impune a fi restrâns, deoarece România trebuie sa-şi probeze capacitatea de a stopa migraţia ilegala, iar prezenţa, fără respectarea condiţiilor legale de intrare si şedere, a paratei ca şi a altor persoane, aflate in situaţii similare, pe teritoriul unor state membre ale Uniunii Europene ar dovedi exact contrariul, cu repercursiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat cetăţenilor romani, in materie de vize.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 38, art. 39 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor romani in străinătate.
Prin sentinţa civila nr. 268 din 6 februarie 2007, Tribunalul Suceava a respins acţiunea, ca nefondata, cu motivarea că, într-adevăr, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prevede restrângerea dreptului la libera circulaţie in străinătate pentru o perioada de cel mult trei ani, fata de un cetăţean roman returnat dintr-un stat in baza unui acord de readmisie încheiat cu România. O atare măsura putea fi dispusa, prin raportare la dispoziţiile art. 52 din aceeaşi lege, doar pana la data de 1 ianuarie 2007 când România a devenit stat membra al Uniunii Europene, încât solicitarea reclamantei nu este posibil a fi primită.
Apelul declarat şi motivate de reclamanta Direcţia Generala de Paşapoarte Bucureşti a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 77 din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, reţinându-se următoarele:
· potrivit art. 4-6 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European si Consiliului Uniunii Europene, cetăţenii acestei uniuni, prin urmare si cetăţenii romani cu începere de la 1 ianuarie 2007, au dreptul de a intra, de a rămâne timp de trei luni si de ieşi de pe teritoriul unui alt stat membru, fără nici o condiţionare sau formalitate, alta decât aceea de a deţine o carte de identitate sau un paşaport.
· în baza art. 27-33 din aceeaşi Directiva, cetăţenilor Uniunii Europene li se poate restricţiona dreptul la libera circulaţie si de rezidenta pe teritoriul unui stat membru numai pentru motive de ordine, securitate sau sănătate publica, de regula in modalităţile refuzului de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul afectat.
· Aceste norme au fost transpuse, de altfel, in legislaţia interna prin OUG nr. 102/2005, privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European.
· Textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prin care se stipulează o modalitate suplimentara de restrângere a dreptului la libera circulaţie in cazul returnării unui cetăţean roman in temeiul unui acord de readmisie, are un caracter discriminatoriu in raport de regimul de care beneficiază ceilalţi cetăţeni ai Uniunii Europene şi se situează in afara ipotezelor prevăzute strict si limitativ prin dispoziţiile art. 27 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004, devenita aplicabila in baza art. 20 alin. (2) din Constituţie.
În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte criticând soluţia instanţei de apel ca fiind nelegală, susţinând, în esenţă că, dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 sunt aplicabile în cauză, întrucât pârâta a fost returnat din Italia la data de 27 octombrie 2006 în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această ţară, urmare a măsurii de returnare dispusă de statul străin.
Recursul de faţă se priveşte ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Articolul 38 lit. i) din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie in statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioada de cel mult trei ani, in cazul persoanelor readmise in baza unui acord de readmisie, insa, odată cu aderarea României la Uniunea Europeana, legea interna trebuie interpretata prin raportare la dreptul comunitar in materie.
Aceasta prioritate este stabilita in art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, texte potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementari comunitare au prioritate fata de dispoziţiile contrare din legile interne.
De aceea legea română trebuie interpretata in raport cu norma comunitara, iar dreptul la libera circulaţie pe teritoriul statelor .membre ale Uniunii Europene, este garantat de art. 18 din Tratat, in aplicarea căruia a fost adoptata Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Acest act normativ este cuprins in anexele protocolului de aderare care cuprinde condiţiile de aderare a României la Uniunea Europeana.
Potrivit legislaţiei europene in materie, dreptul la libera circulaţie nu este un drept absolut, insa, conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricţionarea libertăţii de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publica, siguranţa naţionala sau sănătate publica.
În alin. (2) al art. 27, textul prevede ca măsura trebuie sa respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei in cauza.
Întrucât, in cauza, nu s-a dovedit ca parata ar fi încălcat prevederile art. 27 din Directiva 2004/38/CE şi pentru ca simplul fapt al returnării persoanei nu poate constitui temei suficient pentru luarea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative - Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 77 din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4442/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4734/2007. Civil → |
|---|
