ICCJ. Decizia nr. 4206/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4206
Dosar nr. 233/63/200.
Şedinţa publică din 24 mai 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 34 din 16 ianuarie 2007, Tribunalul Dolj a respins sesizarea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor, în contradictoriu cu intimatul C.C.O., având ca obiect restrângerea dreptului la liberă circulaţie.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că dispoziţiile legale privind restrângerea dreptului la liberă circulaţie au valabilitate doar până la efectiva integrare, dat fiind că ulterior integrării, toţi cetăţenii români devin europeni, având astfel toate drepturile acestora conferite prin tratatul de aderare, inclusiv dreptul la liberă circulaţie.
Art. 52 din Legea nr. 248/2005 arată, în mod neechivoc, că măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie durează doar până la data aderării României.
În prezent, România este membră a Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007, teritoriul României devenind teritoriul U. E.
Prin urmare, sancţiunea restrângerii dreptului cetăţeanului român pe teritoriul U. E. poate opera numai până la data de 31 decembrie 2006.
Apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost respins prin Decizia civilă nr. 151 din 5 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Instanţa de apel a reţinut că pârâtul C.C.O. a fost returnat din Italia la data de 16 noiembrie 2006, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin Legea nr. 173/1997.
Dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 248/2005 prevăd, în mod expres, că măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie nu poate dura decât până la data aderării României la U. E., după această dată, restrângerea nemaifiind justificată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Direcţia Generală de Paşapoarte, fără a invoca vreo dispoziţie din cuprinsul art. 304 C. proc. civ., a arătat că Decizia este nelegală, pentru că art. 52 din Legea nr. 248/2005 se interpretează în sensul că, după data aderării, măsura restrângerii dreptului se aplică doar pentru statul din care a fost returnat.
Invocând dispoziţiile art. 38 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005 şi art. 25 şi art. 53 din Constituţia României, reclamanta a arătat că măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie în străinătate este justificată pentru apărarea ordinii publice.
Nu se poate susţine, arată reclamanta, că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie încalcă prevederile din Constituţie sau alte instrumente juridice internaţionale.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., parchetul recurent a arătat, în esenţă, că prin interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 248/2005, după data aderării la Uniunea Europeană, măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie se poate dispune numai pentru teritoriul statului de unde a fost returnată persoana.
Criticile formulate de recurente permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi sunt fondate, dar pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Legea nr. 248/2005 reglementează restrângerea dreptului la liberă circulaţie în străinătate prin art. 38-45 şi 52.
Reglementările art. 38-45 se referă la restrângerea dreptului la libertate de circulaţie pentru teritoriul statului din care s-a dispus returnarea, iar art. 52 se referă la restrângerea dreptului pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.
Doar art. 52 menţionează ca dată limită de aplicare data aderării României la Uniunea Europeană, o dispoziţie similară neregăsindu-se în ceea ce priveşte restrângerea dreptului pe teritoriul ţării din care a avut loc returnarea.
În lipsa unei dispoziţii similare, chiar şi după aderarea României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii dreptului la liberate de circulaţie în străinătate se poate restrânge.
Numai că, după data aderării, măsura trebuie să corespundă exigenţelor de reglementare ale Uniunii Europene.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, ca urmare a aderării României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării.
Prin urmare, odată cu semnarea actului de aderare, instanţele de judecată au obligaţia să interpreteze legea internă prin raportare la dreptul comunitar, care, aşa cum s-a arătat, are prioritate.
Dreptul la libertatea de circulaţie pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat. În aplicare acestui articol, a fost adoptată directiva 2004/38/CE a Parlamentului European.
Actul normativ menţionat este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condiţiile şi aranjamentele admiterii în Uniunea Europeană şi care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislaţiei europene în materie, dreptul la liberă circulaţie nu este un drept absolut, pentru că, potrivit art. 27 din directiva 2004/38/CE, restricţionarea libertăţii de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie se dispune doar pentru motive de ordine publică, siguranţă naţională sau sănătate publică, iar potrivit alin. (2) al articolului, măsura trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză.
Soluţia este în deplin acord cu art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, aşa cum sunt garantate de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Prin urmare, calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulaţie a cetăţenilor săi, numai că, limitarea trebuie supusă condiţiilor prevăzute de art. 27 din directiva 2004/38/CE, iar dispoziţiile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislaţia comunitară.
Faţă de aceste considerente, se constată că atât instanţa de apel, cât şi instanţa de fond au făcut o greşită aplicare a legii, atunci când au constatat că după aderarea României la Uniunea Europeană nu se mai poate dispune restrângerea dreptului la libertate de circulaţie, fără să analizeze fondul cauzei deduse judecăţii.
De aceea, se vor admite recursurile declarate, se vor casa ambele hotărâri pronunţate, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare Tribunalului Dolj.
La rejudecare se vor avea în vedere circumstanţele concrete ale cauzei şi principiul proporţionalităţii, consacrat de tratat şi de art. 27 din directiva 2004/38/CE, în raport de care se va cerceta în fond cererea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei civile nr. 151 din 5 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 34 din 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4202/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4197/2007. Civil → |
|---|
