ICCJ. Decizia nr. 4202/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4202
Dosar nr. 10401/1/200.
Şedinţa publică din 24 mai 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 894 din 1 septembrie 2004, Tribunalul Alba a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta Ţ.M.D. împotriva pârâtei SC M. şi a anulat Decizia nr. 12 din 19 aprilie 2004, emisă de pârâta care a fost obligată să emită o nouă decizie privind acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul neocupat de noile supraedificate şi asupra căruia pârâta are un drept de folosinţă.
Pârâta a fost obligată să înainteze Primăriei municipiului Alba Iulia notificarea reclamantei, împreună cu actele doveditoare, în vederea stabilirii măsurilor reparatorii pentru construcţiile demolate înscrise în C.F. 1257, nr. top. 957, 958 şi 959 Alba Iulia şi terenul ocupat de noile supraedificate transcrise din C.F. 1257 în C.F. 29633 – 29636 Alba Iulia.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin notificarea înregistrată la Prefectura judeţului Alba, reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti pentru partea din imobilul înscris în C.F. 1257 Alba Iulia, naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 de la bunicul său G.G. şi demolat, precum şi restituirea în natură a părţii ce încă mai există.
Prefectura a înaintat notificarea Primăriei municipiului Alba Iulia spre competentă soluţionare în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001.
La rândul său, Primăria municipiului Alba Iulia şi-a declinat competenţa în favoarea pârâtei S.C.C.A. M. Alba Iulia, în calitate de unitate deţinătoare.
Prin Decizia nr. 12 din 19 aprilie 2004, pârâta a respins notificarea reclamantei, întrucât imobilul teren se află în proprietatea statului şi doar în folosinţa gratuită a pârâtei, iar pe teren s-a edificat un activ cu trei etaje în care funcţionează sediul administrativ al societăţii şi alte instituţii ale statului, precum şi societăţile private.
A mai reţinut tribunalul, că raţiunea Legii nr. 10/2001, justificată din motive de celeritate, este aceea ca procedura de restituire să se efectueze nu de la titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, ci chiar de la persoana juridică deţinătoare, motiv pentru care, în mod nelegal, unitatea notificată a respins notificarea.
Prin Decizia civilă nr. 168/A din 17 mai 2006, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte, şi, constatând că pentru suprafaţa de teren de 71 mp înscris în C.F. 1257 Alba Iulia, nr. top. 957/3, 958/3 şi 959/3 curte a fost emisă Decizia pârâtei, a dispus obligarea acesteia să acorde măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri, pentru imobilele reprezentând suprafaţa de teren de 760 mp preluat abuziv de statul român la data aplicării Decretului 92/1950, înscris în C.F. 1257 nr. top. 957, 958, 959 Alba Iulia, transcris în C.F. 29633 – 29636 Alba Iulia.
Apelul declarat de pârâta SC M. a fost respins.
Curtea de Apel a constatat că, pe parcursul judecării apelului, pârâta a emis Decizia nr. 62 din 28 februarie 2006, prin care a decis restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de 71 mp, urmând ca reclamanta să fie pusă în posesie cu această suprafaţă de teren.
În ce priveşte suprafaţa de 760 mp teren, curtea de apel a acordat măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri, deoarece terenul este ocupat de supraedificatele noi, proprietatea pârâtei.
A mai reţinut curtea de apel, că cheltuielile de judecată acordate de instanţa de fond reprezintă onorariu de avocat care, în mod justificat, nu a fost limitat de către instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că Decizia este nelegală, pentru că notificarea se adresează titularului dreptului de proprietate, iar nu deţinătorului, motiv pentru care Decizia pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent trebuie emisă de Primărie.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită va notifica în termenul de 6 luni, ulterior prelungit, de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, iar potrivit art. 25 din lege, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Prin urmare, în aplicarea Legii nr. 10/2001, entitatea obligată să primească şi să soluţioneze notificarea nu este proprietarul bunului solicitat, ci şi deţinătorul acestuia. Or, deţinător în sensul articolelor menţionate este şi cel ce are un drept de folosinţă.
De altfel, şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, definesc unitate deţinătoare ca fiind enitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statutului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituţia prefectului sau orice altă instituţie publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii.
Faţă de cele arătate, recursul declarat de reclamant se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta M.S.C.M. împotriva deciziei nr. 168A din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4209/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 4206/2007. Civil → |
|---|
