ICCJ. Decizia nr. 4245/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4245
Dosar nr. 108/63/2007
Şedinţa publică din 25 mai 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 83 din 29 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă, s-a respins acţiunea formulată de către reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte, în temeiul Legii nr. 248/2005, prin care s-a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Spania pentru o perioadă de cel mult 3 ani pentru pârâta D.M.M.
În motivarea acţiunii cu care a fost sesizată instanţa, s-a arătat că pârâta a fost returnată din Spania la data de 19 octombrie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat între cele două state, ratificat prin Legea nr. 45/1997.
S-au mai invocat dispoziţiile Legii nr. 248/2005 referitoare la obligaţiile cetăţenilor români în străinătate şi ale art. 1 pct. 1 din Legii nr. 45/1997 care prevede readmisia, fără formalităţi, atunci când o persoană nu mai îndeplineşte condiţiile de intrare sau nu mai îndeplineşte condiţiile privind şederea, aplicabile pe teritoriul statului în care se află.
Pentru a respinge acţiunea, instanţa a reţinut că, ulterior integrării, toţi cetăţenii români devin cetăţeni europeni, având toate drepturile conferite prin tratatul de aderare, inclusiv dreptul la liberă circulaţie. În condiţiile în care în art. 52 din Legea nr. 248/2005 se arată că măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie durează doar până la data aderării României, această sancţiune poate opera numai până la data de 31 decembrie 2006.
Apelurile declarate de către reclamant şi de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinţei primei instanţe au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 150 din 5 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, pentru aceleaşi motive reţinute şi de prima instanţă.
Împotriva deciziei de apel au declarat recurs reclamantul şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru următoarele motive:
1. Reclamantul a făcut referire la dispoziţiile Legii nr. 248/2005 şi la cele constituţionale privind libera circulaţie a cetăţenilor români, susţinând faptul că din interpretarea dispoziţiilor art. 52 din lege rezultă că ulterior datei aderării măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie nu se poate aplica decât pentru statul din care au fost returnaţi.
2. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat Decizia de apel pentru greşita aplicare a Legii nr. 248/2005 susţinând, cu trimitere la dispoziţiile acestei legi şi ale Acordului de readmisie încheiat între cele două state, că după aderare, măsura se aplică pentru statul de unde cetăţenii români au fost deturnaţi.
Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele care vor fi arătate în continuare:
Potrivit art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, modificată şi completată prin OUG nr. 5/2006, până la data aderării României la Uniunea Europeană, în cazul returnării unui cetăţean român în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi un stat membru al Uniunii Europene, măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie în străinătate instituită în condiţiile art. 40, trebuie să refere la teritoriul tuturor acestor state, cu excepţia celor cu privire la care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.
Această reglementare legală nu face decât să confirme faptul că după aderarea României la Uniunea Europeană, dată de la care dreptul comunitar este integrat dreptului intern, dreptul la libera circulaţie al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii este cenzurat şi în raport de normele comunitare.
Dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora este reglementat, după modificarea Regulamentului C.E.E. nr. 1612/1968 şi abrogarea mai multor directive anterioare, prin Directiva nr. 2004/38/C.E. din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, text cu relevanţă pentru Spaţiul European.
Acest din urmă act normativ de drept comunitar reglementează, pe lângă dreptul la liberă circulaţie şi şedere şi restrângerile acestui drept pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.
Prin acţiune şi prin căile de atac exercitate nu s-au făcut decât referiri generale la dispoziţiile interne care erau aplicabile până la data integrării, fără a se prezenta, cu argumentele şi dovezile aferente, motivele care pot duce la limitarea dreptului la liberă circulaţie şi din perspectiva directivelor comunitare.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
Prin încheierea din data de 6 iunie 2007 instanţa a îndreptat, din oficiu, eroarea materială strecurată în Decizia de faţă, în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că dispozitivul acesteia a fost întocmit şi pronunţat în data de 25 mai 2007, în loc de 27 aprilie 2007, cum s-a consemnat din eroare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 150 din 5 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4138/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3825/2007. Civil → |
|---|
