ICCJ. Decizia nr. 4678/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4678
Dosar nr. 2070/1/200.
Şedinţa publică din 7 iunie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul P.G.T.F. a chemat în judecată pârâta SC C. SA Buşteni, obiectul cererii constituindu-l „Notificarea" nr. 135/2001 privind restituirea în natură a imobilului situat în oraşul Buşteni, judeţul Prahova şi Decizia emisă de pârâtă ce poartă nr. 278 din 27 aprilie 2001. Prin respectiva dispoziţie i se refuză restituirea în natură a imobilului deşi a dovedit că acesta a aparţinut autorilor săi şi a fost preluat de stat fără titlu.
Au fost introduşi în cauză numiţii P.V. şi P.A. ce pot pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul precum şi A.P.A.P.S. Bucureşti care, în temeiul legii, a procedat la privatizarea pârâtei.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 821 din 18 decembrie 2002 a respins acţiunea reclamantului, apreciind că societatea pârâtă, complet privatizată, şi care deţine activul (imobil) solicitat de reclamant prin notificare a fost de bună credinţă în procedura de privatizare.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 66 din 26 martie 2003 a respins apelul declarat de reclamantul P.G.T.F. şi P.V. şi P.A.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 6159 din 23 noiembrie 2004 a admis recursul formulat de apelanţi, a casat Decizia nr. 66 din 26 martie 2003 şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Ploieşti.
În speţă s-a apreciat necesar a se completa probatoriul cu privire la modul în care imobilul în litigiu a fost preluat de stat şi pentru a se verifica dacă prin acţiune s-a solicitat şi constatarea nulităţii actelor de privatizare.
În rejudecare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 1047 din 25 noiembrie 2005 a fost respinsă excepţia tardivităţii precizării acţiunii, formulată de A.V.A.S. Bucureşti (noua denumire a unităţii de stat implicată în procesul privatizării); au fost admise apelurile formulate împotriva sentinţei civile nr. 821 din 18 decembrie 2002 pe care a schimbat-o în sensul că a admis contestaţia, a anulat Decizia nr. 278 din 27 aprilie 2001 emisă de intimata SC C. SA şi a dispus restituirea în natură a imobilului „Vila Micşunica" (cum este cunoscută pe plan local) situat în oraşul Buşteni, judeţul Prahova.
Instanţa analizând acţiunea, prin prisma Legii nr. 10/2001, a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art. 27 din această lege deoarece intimata pârâtă a cumpărat pachetul de acţiuni şi nici prevederile art. 46 deoarece sub incidenţa acestora intră numai actele juridice de înstrăinare cu titlu particular, inclusiv cele fixate în cadrul procesului de privatizare, nu şi privatizarea prin cumpărarea pachetului de acţiuni.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs intimatele pârâte: 1) SC C. SA şi 2) A.V.A.S.
Cu privire la primul recurs:
Recurenta SC C. SA invocă motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că: reclamantul „notificator" a introdus acţiunea tardiv, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; „intervenienţii" P.V. şi P.A. nu puteau fi introduşi în cauză deoarece nu au formulat notificare; imobilul a fost preluat de stat cu titlu; la data judecării apelului imobilul se afla în patrimoniul unei societăţi privatizate şi nu mai putea fi restituit în natură (art. 21 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001).
Examinând acest recurs se constată că primul motiv de recurs este întemeiat.
Cadrul juridic al acţiunii reclamantului este circumscris Legii nr. 10/2001. Acesta a adresat în termen legal o „notificare" recurentei pârâte prin care solicita restituirea în natură a imobilului în litigiu. Prin Dispoziţia nr. 278 din 27 aprilie 2001 unitatea notificată refuză restituirea, apreciind că notificatorul are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent.
Reclamantul formulează acţiune în justiţie prin care atacă dispoziţia sus arătată la 14 august 2002.
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 Decizia sau dispoziţia de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură se poate ataca de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Din documentul aflat în copie la fila 12 dosar nr. 9477/2002 al Tribunalului Prahova, depus de reclamant, rezultă că cel târziu la 23 mai 2002 acesta primise Decizia unităţii notificate (la care, de altfel, face referire în conţinutul documentului, o scrisoare către intimata pârâtă SC C.).
Problema respectării termenelor prevăzute de lege pentru sesizarea instanţei este de ordine publică şi poate fi ridicată în orice fază a procesului, chiar şi din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 103 alin. (1) teza 2 C. proc. civ.
În speţă, reclamantul a depăşit termenul legal pentru sesizarea instanţei, după parcurgerea procedurii administrative prevăzută de lege.
Faţă de cele ce preced, se va admite recursul, se va casa hotărârea recurată, iar acţiunea (contestaţia) reclamantului împotriva deciziei nr. 278 din 27 aprilie 2001 va fi respinsă ca tardiv formulată.
Astfel devine inutilă examinarea celorlalte motive de recurs invocate de recurentă.
Cu privire la al doilea recurs.
Recurenta A.V.A.S. invocă motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că Decizia recurată cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7) şi că prin aceeaşi decizie au fost aplicate greşit prevederile Legii nr. 10/2001.
Motivul de recurs de ordine publică ridicat de prima recurentă face de prisos analizarea acestor motive de recurs susţinute de a doua recurentă.
Dar, şi acest recurs va fi admis pentru că ambele recursuri tind spre aceeaşi finalitate şi anume respingerea acţiunii reclamantului privind restituirea numai în natură a imobilului ce face obiectul prezentului litigiu.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. ambele recursuri vor fi admise. Se va casa atât Decizia instanţei de apel cât şi sentinţa tribunalului iar, pe fond, va fi respinsă contestaţia ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta SC C. SA Buşteni şi intervenienta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1047 din 15 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 821 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Prahova şi, rejudecând respinge contestaţia formulată de reclamantul P.G.T.F. împotriva deciziei nr. 278 din 27 aprilie 2001, ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4595/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4126/2007. Civil → |
|---|
