ICCJ. Decizia nr. 4353/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4353
Dosar nr. 836/57/200.
Şedinţa publică din 30 mai 2007
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 5379/2005, reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul oraşului Câmpeni, anularea dispoziţiei nr. 489/2005 emisă de acesta şi în consecinţă, atribuirea de teren cu vegetaţie forestieră aflat în proprietatea statului iar în subsidiar, orice alt bun ori serviciu aflat în posesia sa; să se stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat.
În motivele de fapt ale cererii s-a arătat că reclamantul a fost proprietarul imobilelor înscrise în C.F. 1692 şi respectiv, 2029 Câmpeni, a căror restituire a cerut-o prin notificare formulată conform Legii nr. 10/2001.
Întrucât nu s-a răspuns notificării înăuntrul termenului legal, reclamantul a apelat la calea acţiunii în justiţie, pronunţându-se în favoarea lui Decizia nr. 1748/2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, prin care pârâtul a fost obligat la recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului.
S-a susţinut că în aceste condiţii, este nelegală dispoziţia primarului de respingere a notificării sale prin care a solicitat atribuirea de teren în compensare.
Tribunalul Alba a pronunţat sentinţa civilă nr. 1641 din 7 decembrie 2005 prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că notificarea a fost respinsă în mod corect, având în vedere că terenul liber a fost predat deja reclamantului, potrivit deciziei civile nr. 1748/2001 a Curţii de Apel Alba-Iulia şi respectiv, deciziei nr. 1372/A/2000 a Tribunalului Alba, iar pentru terenul ocupat de blocuri de locuinţe, grădiniţă şi alei de acces s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Reclamantul nu a contestat faptul că i s-au predat suprafeţele de teren, astfel cum s-a dispus prin hotărârile pronunţate anterior, solicitarea acestuia de efectuare a unei noi expertize prin care să fie identificate terenurile libere şi cele ocupate de construcţii fiind găsită fără fundament juridic, în condiţiile în care această identificare s-a făcut în procesele anterioare, iar partea nu a învederat aspecte noi, care să fi modificat situaţia anterioară.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de reclamant, conform deciziei nr. 45/A din 26 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
Potrivit considerentelor deciziei, s-a constatat caracterul legal al soluţiei atacate ţinându-se seama şi de concluziile raportului de expertiză efectuat în faza devolutivă a apelului.
Astfel, potrivit mijlocului de probă menţionat, a rezultat că există neocupată de construcţii o suprafaţă de 94 mp care constituie în fapt, curtea unei grădiniţe de copii. De asemenea, o suprafaţă de 19 mp este lipită de proprietatea unei persoane fizice (şi pe ea se află amplasat un garaj), iar o altă suprafaţă de 17 mp este lipită de blocul L1 ( şi pe care se află o magazie de lemne).
Instanţa a concluzionat că terenurile se află în zone funcţionale şi absolut necesare utilizării blocului L1 ca spaţiu verde (suprafaţa de 19 mp ) şi ca spaţiu de protecţie (suprafaţa de 17 mp), împrejurarea că pe acestea se află în prezent construcţii uşoare, ridicate fără autorizaţii nefiind de natură să schimbe regimul juridic al terenului, necesar pentru buna utilitate a ansamblului de locuinţe din zonă.
Faţă de situaţia de fapt rezultată din probe instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora restituirea terenurilor se face prin echivalent atunci când construcţiile executate pe acestea le ocupă funcţional în întregime.
În ce priveşte solicitarea de acordare de teren în compensare (ori alte bunuri sau servicii) s-a constatat caracterul neîntemeiat al acesteia, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că primăria ar deţine, ca disponibilităţi, asemenea bunuri.
De aceea, instanţa a reţinut corecta rezolvare prin acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva deciziei a declarat recurs apelantul-reclamant ale cărui critici au privit următoarele aspecte:
- Soluţia este nelegală întrucât, la fel ca instanţa de fond, cea de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor formulate, prin aceea că nu a stabilit valoarea despăgubirilor datorate de stat.
De asemenea, au fost nesocotite dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale se face numai în situaţia în care măsura compensării nu este posibilă, iar actele depuse la dosar au demonstrat contrariul.
- Instanţa a reţinut eronat că prin hotărârile judecătoreşti anterioare s-au restituit terenuri din C.F. 1692 şi 2029 Câmpeni întrucât judecata acelor cauze s-a făcut pe calea dreptului comun, pentru terenuri ce nu au fost expropriate.
- Invocarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-a făcut greşit de către instanţa de apel, având în vedere că textul de lege are relevanţă pentru construcţiile expropriate şi deci, nu are aplicabilitate în cauză.
- Instanţa a procedat greşit neindicând valoarea de piaţă a imobilului deşi s-a efectuat o expertiză în apel.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, faţă de caracterul legal al soluţiei atacate.
Recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
- Susţinerea recurentului potrivit căreia instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv, asupra valorii de piaţă a terenului, este lipsită de fundament.
Instanţa de apel (a cărei decizie face obiectul recursului) nu a avut de soluţionat capete de cerere, ci a trebuit să se pronunţe asupra criticilor formulate împotriva sentinţei fondului.
Sub aspectul menţionat, al valorii despăgubirilor, instanţa a avut în vedere, în mod corect, prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, incidente în speţă faţă de împrejurarea că emiterea dispoziţiei primarului s-a făcut după intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Potrivit noii reglementări, determinarea valorii despăgubirilor se realizează de către evaluatori din cadrul Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor.
- În ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 constând în aceea că nu au fost acordate cu prioritate, bunuri în compensare, critica este de asemenea nefondată.
Măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri se poate acorda doar în situaţia în care unitatea deţinătoare dispune de asemenea bunuri.
Or, Primăria a susţinut că nu deţine asemenea bunuri (fila 68, fond), iar recurentul nu a făcut proba contrară, cărţile funciare depuse de acesta la dosar privind întabularea Statului Român pe anumite suprafeţe de teren (care nu au fost preluate de la reclamant) nefiind dovadă a caracterului disponibil al acestora şi deci, a posibilităţii acordării lor către reclamant.
- De asemenea, susţinerea recurentului potrivit căreia prin hotărârile anterioare (deciziile nr. 1748/2001 a Curţii de Apel Alba şi nr. 1372/A/2000 a Tribunalului Alba) nu s-ar fi procedat la restituirea terenurilor libere din C.F. 1692 şi 2029 Câmpeni, preluate ca efect al exproprierii, contrazice chiar conţinutul respectivelor hotărâri.
Instanţele au fost învestite cu cererea reclamantului de revendicare a imobilelor întabulate în cărţile funciare menţionate anterioare preluate prin efectul Decretului de expropriere nr. 45/1980 şi au dispus asupra restituirii terenurilor libere, conform rapoartelor de expertiză.
Împrejurarea că reclamantul nu a solicitat suspendarea judecăţii acelor cauze ca efect al apariţiei Legii nr. 10/2001, nu înseamnă, aşa cum pretinde acesta, că pe calea „dreptului comun" ar fi valorificat pretenţii asupra altor imobile.
Intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 a dat posibilitatea reclamantului să acţioneze ulterior şi să solicite măsuri reparatorii pentru terenurile a căror restituire în natură nu a obţinut-o în cadrul primei judecăţi.
Sub acest ultim aspect, al modalităţii în care se asigură reparaţia, instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, text care reglementează ipoteza în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat.
Această situaţie se regăseşte în speţă, cele două suprafeţe de 19 mp şi respectiv, 17 mp, (din imediata apropiere a unui bloc de locuinţe, ce face parte dintr-un ansamblu de locuinţe, situate în blocuri apropiate) neputând fi considerate libere şi deci, restituibile în natură.
- Critica referitoare la nedeterminarea de către instanţă a valorii de piaţă a imobilului revendicat constituie de fapt, o reluare a aceleia vizând cuantumul despăgubirilor, critică ce a făcut deja obiect de analiză, cu referire la dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a căror aplicabilitate la speţă s-a reţinut a fi corectă.
Pentru considerentele arătate, toate criticile au fost constatate neîntemeiate şi, reţinându-se caracterul legal al soluţiei atacate, recursul va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva deciziei nr. 45/A din 26 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 433/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4209/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
