ICCJ. Decizia nr. 439/2007. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.439.
Dosar nr.2704/44/200.
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 90/C/2006 contestatoarea C.M.A. a contestat dispoziţia nr. 2131/SR din 25 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Galaţi, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 466,18 mp situat în Galaţi.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a notificat pârâtul, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 466,18 mp sus, menţionat sau acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile în care acest lucru nu este posibil, dar pârâtul în mod eronat a reţinut că imobilul nu poate fi restituit în natură.
Terenul a fost expropriat în anul 1987 şi nici până în prezent scopul exproprierii nu a fost realizat în totalitate. Mai mult, s-a arătat că o porţiune din teren nu este afectată de nici o utilitate publică, motiv pentru care reclamanta consideră că se putea dispune restituirea în natură.
Pârâtul, prin reprezentanţii săi nu a identificat terenul în litigiu, aplicând în mod greşit dispoziţiile legale.
Prin dispoziţia nr. 2131 din 25 noiembrie 2005, Primarul Municipiului Galaţi a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005, Titlul VII privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul în litigiu, imposibil de restituit în natură.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 255 din 7 martie 2006 a respins ca nefondată acţiunea.
S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ale dispoziţiilor capitolului VII din HG nr. 1095/2005 şi ale art. 7 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dacă această comisie constată că imobilul pentru care s-a stabilit acordarea de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivată va proceda la restituirea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel, considerând-o nelegală întrucât s-a dat cu încălcarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 432/A din 30 noiembrie 2006, a respins apelul ca nefondat, reţinând că soluţia instanţei de fond este corectă.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii susţinând, în esenţă, ca fiind greşit reţinută situaţia de fapt, întrucât terenul în litigiu, fiind liber, îi poate fi restituit.
Recursul se va admite pentru argumentele următoare.
Analiza considerentelor deciziei atacate conduce la concluzia că instanţa de apel nu a stabilit situaţia de fapt, ea referindu-se la cu totul alte situaţii.
Astfel, deşi în cauză a fost dispusă şi efectuată o expertiză topometrică, instanţa nu apreciază dacă este posibilă restituirea terenului în natură, iar dacă este, să-l identifice.
În raport cu probele administrate în cauză, instanţa de apel ar fi trebuit să dispună asupra amplasamentului terenului, să stabilească ce suprafaţă poate fi restituită, sau nu, unde este situată, etc.
În loc să se regăsească în considerentele deciziei aceste elemente, întâlnim argumente lipsite de logică juridică, care fac trimitere nejustificată la situaţia vecinilor, ceea ce practic, echivalează cu refuzul de a judeca apelul.
Instanţa supremă ar trebui să facă aprecieri asupra probelor, pe care curtea de apel nu le-a analizat.
Or, Înalta Curte nu poate soluţiona fondul cauzei, deoarece ar trebui să stabilească situaţia de fapt, ceea ce nu este posibil; potrivit prevederilor art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Faţă de cele mai sus exprimate, se impune admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C.M.A. împotriva deciziei nr. 432/A din 30 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 440/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 433/2007. Civil → |
---|