ICCJ. Decizia nr. 4392/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4392
Dosar nr. 34214/3/200.
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 629 din 10 mai 2006, prin care a admis cererea precizată introdusă de reclamanta M.G. împotriva pârâtului Municipiul Bucureşti şi a obligat pe pârât să soluţioneze prin dispoziţie motivată notificarea nr. 156 din 23 ianuarie 2002 formulată de reclamantă.
De asemenea, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 100 RON cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârât a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 606 A din 2 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, pârâtul fiind obligat şi la cheltuieli de judecată.
Pârâtul a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor de mai sus pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, pe fond, respingerea cererii introduse de reclamantă împotriva sa.
Dezvoltând recursul, pârâtul a susţinut în primul rând că reclamanta nu a depus toate actele cerute de lege, astfel încât nu a început să curgă termenul de 60 de zile prescris pentru soluţionarea notificării.
În al doilea rând, pârâtul a arătat că a fost obligat greşit la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu are culpă procesuală.
Recursul nu este întemeiat.
Susţinerile din motivarea recursului sunt pur formale, neavând corespondent în actele şi lucrările cauzei.
Astfel, deşi prima instanţă a asigurat dreptul la apărare, acordând un termen special pentru ca pârâtul să dispună la dosar înscrisurile utile susţinerilor sale, acesta nu s-a apărat în nici un fel, reprezentantul său lăsând la aprecierea instanţei dacă este sau nu cazul să acorde un nou termen în acelaşi scop, după care nu s-a mai prezentat la dezbateri.
Totodată, pârâtul s-a limitat la a declara apel şi a-l motiva, fără a propune probe, iar la judecarea apelului nu a fost reprezentat.
Nici în recurs pârâtul nu a propus proba cu înscrisuri, pertinentă faţă de susţinerile sale şi permisă prin art. 305 C. proc. civ., lipsind şi de la judecată.
În raport cu atare atitudine procesuală este o simplă afirmaţie faptul că reclamanta nu ar fi depus actele doveditoare cerute de Legea nr. 10/2001, instanţele reţinând în mod corect că pârâtul a încălcat dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 devenit art. 25 alin. (1) după modificarea şi republicarea legii, potrivit cu care „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură".
Ca urmare, pârâtul este în culpă prin neîndeplinirea unei obligaţii expres prevăzute de lege, ceea ce justifică pe deplin soluţiile date cauzei atât în ce priveşte fondul dedus judecăţii, cât şi privind cheltuielile de judecată.
Faţă de considerentele ce preced şi în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi, respectiv, art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, iar pârâtul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamanta-intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Bucureşti, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 606/A din 2 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentul Municipiul Bucureşti să plătească intimatei M.(C.)G. a suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 473/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4400/2007. Civil → |
|---|
