ICCJ. Decizia nr. 4489/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4489
Dosar nr. 12218/3/200.
Şedinţa publică din 1 iunie 2007
Constată că prin cererea introductivă de instanţă întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi înregistrată la Tribunalul Bucureşti la data de 4 aprilie 2006 reclamanţii M.V. şi M.S. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâtul să fie obligat la emiterea dispoziţiei motivate urmare notificării ce au făcut-o cu privire la terenul în suprafaţă de 23.500 mp situat pe stânga şoselei Bucureşti-Ploieşti la Km.11.
În motivare au arătat că prin notificarea nr. 3407/2001 transmisă prin Biroul Executorilor Judecătoreşti N.Ş. s-au adresat Primăriei municipiului Bucureşti cu solicitarea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 23.500 mp situat pe stânga şoselei Bucureşti-Ploieşti, la km.11.
Urmare acestei notificări s-a format dosarul nr. 14888/2001 la Comisia de aplicare a Legii 10/2001.
Reclamanţii au mai arătat că terenul a fost proprietatea mamei lor, pe care au moştenit-o şi cu toate că au anexat la notificare înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate şi cu privire la calitatea de persoane îndreptăţite, pârâta nu a emis o dispoziţie motivată.
Prin sentinţa civilă nr. 828 din 16 iunie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la soluţionarea notificării nr. 3407 din 17 august 2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau , după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau dispoziţie motivată cu privire la aceasta.
Împotriva acestei sentinţe pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General a declarat apel.
Se susţine în esenţă că reclamanţii nu au arătat care este data depunerii ultimului înscris şi nu au făcut dovada existenţei unei astfel de precizări, situaţie în care este prematur a se invoca obligaţia de a răspunde la notificare.
Termenul de 60 de zile este un termen de recomandare.
Prin Decizia civilă nr. 254/A din 8 decembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins apelul pentru aceleaşi motive reţinute de tribunal.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sunt reluate criticile formulate în apel, recurentul arătând că nu a refuzat soluţionarea notificării, notificările fiind soluţionate în ordinea depunerii lor.
Reclamanţii nu au arătat care este data depunerii ultimului înscris şi nu au făcut dovada existenţei unei astfel de precizări, situaţie în care este prematur a se emite o dispoziţie şi nu poate fi invocată nerespectarea termenului de 60 zile.
Recursul nu este fondat şi pentru considerentele ce vor urma va fi respins.
Sub un prim aspect este de reţinut că litigiul poartă asupra unei proceduri prealabile impusă de art. 21 şi următoarele din Legea nr. 10/2001 şi de art. 109 C. proc. civ.
Aşa fiind, prin înscrisul aflat la fila 9 a dosarului de fond reclamanţii au făcut dovada că la data de 13 iulie 2001 au întocmit notificarea nr. 3407, comunicată pârâtului conform filei 8 a dosarului de fond la data de 17 august 2001.
]În acţiune au arătat că au notificat Primăria Municipiului Bucureşti prin executorul judecătoresc solicitând retrocedarea în natură a terenului, însă nu au primit nici un răspuns.
Potrivit art. 23 din legea menţionată entitatea notificată avea obligaţia de a se pronunţa prin decizie sau după caz prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură în termen de 60 de zile.
Acest termen este un termen imperativ, o altă calificare ar denatura finalitatea caracterului profund reparator al Legii nr. 10/2001.
Faptul că pârâtul nu a răspuns la notificare, invocând diverse motive în afara dispoziţiilor legale, reprezintă încălcarea unei obligaţii legale de a face şi nimeni nu se poate prevala de o astfel de încălcare a reglementărilor.
Prin urmare, reclamanţii au declanşat procedura prealabilă de restituire în natură a imobilului, conformându-se prevederilor legale, însă entitatea notificată nu a finalizat această procedură , respectiv nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a emite dispoziţia (Decizia) motivată cu privire la cererea de restituire în natură.
Aşa fiind, criticile nu pot fi primite, iar recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 254 A din 8 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4457/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 440/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
