ICCJ. Decizia nr. 4457/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4457
Dosar nr. 383/33/2007
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la data de 15 iulie 2002 S.A.M. şi B.O.V. au chemat în judecată pe pârâţii G.L.N. şi M.E.D., Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, SC A. SA prin lichidator AT P. SA pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 35393 din 11 septembrie 1997 încheiat între SC A. SA şi antecesoarea pârâţilor persoane fizice, privind apartamentul nr. 11 Cluj-Napoca. S-a solicitat şi anularea încheierilor date de instanţa de carte funciară, cu privire la această vânzare-cumpărare, precum şi intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor în cote de câte ½ parte, fiecare cu titlu de moştenire.
Prin sentinţa civilă nr. 7494 din 18 octombrie 2006, Judecătoria Cluj-Napoca a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii menţionate în favoarea Tribunalului Cluj, având în vedere că nulitatea actelor de înstrăinare constituie o chestiune prejudicială ce are influenţă asupra dreptului dedus procedurii administrative şi judiciare de restituire. Cum Legea nr. 10/2001 nu prevede norme destinate pentru diferitele acţiuni, reglementate în cuprinsul său, s-a apreciat că şi acţiunea în constatarea nulităţii actului de înstrăinare este de competenţa tribunalului, conform art. 24 alin. (3) din lege.
La rândul său, Tribunalul Cluj s-a declarat necompetent să soluţioneze litigiul şi ca urmare prin sentinţa civilă nr. 86 din 8 februarie 2007 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Au fost avute în vedere prevederile art. 1 şi art. 2 C. proc. civ., care cuprind norme generale de competenţă, în raport de care prevederile cuprinse în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 reprezintă norme speciale, de strictă aplicare, ce nu sunt incidente în cauză.
În soluţionarea acestui conflict negativ de competenţă s-a pronunţat Curtea de Apel Cluj prin Încheierea nr. 9 din 21 martie 2007, prin care s-a stabilit competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. S-a considerat că acţiunile în nulitatea actelor de înstrăinare vizate de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu pot fi situate sub incidenţa prevederilor art. 26 alin. (3) din lege, deoarece pentru aceasta era nevoie de o consacrare expresă în lege, care lipseşte. Aşadar, asemenea acţiuni sunt supuse dispoziţiilor generale privitoare la competenţa materială şi anume celor cuprinse în art. 1 pct. 1 şi art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., în raport de valoarea de sub 5 miliarde lei a actului de înstrăinare.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta G.L.N. a declarat recursul de faţă, solicitând modificarea ei şi stabilirea competenţei de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Cluj.
Se susţine că Legea nr. 10/2001 este o lege specială reparatorie, ce cuprinde o procedură prealabilă administrativă, precum şi o procedură de restituire supusă jurisdicţiei instanţelor judecătoreşti.
Întrucât tribunalul exercită controlul asupra jurisdicţiei speciale, în considerarea prevederilor art. 24 şi art. 47 din Legea nr. 10/2001 şi competenţa de soluţionare a acţiunii de faţă revine tot tribunalului.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Este de necontestat în cauză că preţul locuinţei înstrăinate prin actul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat să se constate în cauză este de sub 5 milioane lei.
În raport de această valoare, Curtea de Apel Cluj, a hotărât că judecătoria are competenţa de a soluţiona pricina în primă instanţă, în raport de prevederile art. 1 pct... şi art. 2 lit. b) C. proc. civ.
Soluţia este în afara criticii, fiind corect aplicate dispoziţiile generale în materie de competenţă.
S-a avut în vedere că dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt de strictă interpretare şi nu pot fi aplicate decât în situaţiile prevăzute de acest text.
Astfel, potrivit acestei prevederi legale Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului.
Prin urmare sunt date în competenţa tribunalului, prin această dispoziţie specială numai cauzele în care contestă dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură. Şi cum în cauză obiectul cererii este diferit decât cele redate, rezultă că nu sunt incidente prevederile speciale menţionate. În consecinţă, în stabilirea instanţei competente să soluţioneze acţiunea în constatarea nulităţii actului de înstrăinare trebuie avute în vedere prevederile generale în materie.
Şi cum instanţa investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă a stabilit corect competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, rezultă că recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta G.L.N. împotriva încheierii nr. 9 din 21 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 440/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4489/2007. Civil → |
|---|
