ICCJ. Decizia nr. 4493/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4493
Dosar nr. 436/32/2007
Şedinţa publică din 1 iunie 2007
Constată că prin cererea introductivă de instanţă întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 248/2005 şi înregistrată la Tribunalul Neamţ la data de 27 noiembrie 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului de liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani pentru pârâtul M.E.
În motivare a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 24 octombrie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin Legea nr. 173/1997.
Dreptul la liberă circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei statului român şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat şi care fac parte din dreptul intern.
Pârâtul nu a respectat condiţiile legale de intrare şi şedere în Italia.
Prin sentinţa civilă nr. 92 C din 22 ianuarie 2007 Tribunalul Neamţ a respins ca neântemeiată acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că la data de 1 ianuarie 2007 România a devenit membră a Uniunii Europene motiv pentru care în cauză urmează a se aplica dispoziţiile dreptului comunitar, care are prioritate faţă de dispoziţiile Legii nr. 248/2005.
Potrivit Directivei 2004/38/CE restricţiile privind dreptul de a circula liber şi a rezida pe teritoriul statelor membre U.E. prevăd că cetăţenilor Uniunii Europene li se pot restricţiona aceste drepturi numai din motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, constatate printr-o decizie de expulzare comunicată persoanei care trebuie să cuprindă motivele care au stat la baza emiterii şi instanţa competentă pentru atacarea ei, ceea ce în speţă nu s-a făcut.
Instanţa a mai reţinut că pârâtul a depăşit termenul de şedere de 3 luni, însă nu a fost dovedit vreun pericol concret care l-ar reprezenta prezenţa sa pe teritoriul Italiei.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel, susţinând în esenţă că sunt incidente dispoziţiile art. 38 şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, pârâtul fiind returnat în baza acordului de readmisie. Pârâtul nu mai îndeplinea cerinţele privind şederea aplicabile pe teritoriul Italiei.
Prin Decizia nr. 40 din 5 martie 2007 Curtea de Apel Bacău a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa şi a restrâns dreptul la libera circulaţie al pârâtului pentru o perioadă de 3 luni.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că sunt incidente dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, iar Directiva 2004/38/CE nu vine în contradicţie cu aceste dispoziţii. Pârâtul nu a respectat dispoziţiile art. 6 din Cap. III ale directivei amintite în sensul că dreptul de şedere al cetăţeanului român este limitat la o perioadă de trei luni, fără nici o altă condiţie sau formalitate, cu excepţia deţinerii cărţii de identitate sau a paşaportului.
Împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curţii de Apel Bacău a declarat recurs.
Deşi criticile nu sunt încadrate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., prezentarea lor permite încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul arată că de la data de 1 ianuarie 2007 România este membru al Uniunii Europene, situaţie în care normele comunitare au prioritate faţă de dispoziţiile Legii nr. 248/2005.
Legea nr. 248/2005 conţine dispoziţii care nu sunt în concordanţă cu principiile europene, situaţie în care nu mai pot avea eficienţă juridică.
De altfel, chiar art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 statuează că „instanţa poate" să dispună măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie.
Depăşirea perioadei de şedere pe teritoriul Italiei în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a da curs excepţiilor prevăzute de Directivă, nu este o împrejurare suficientă şi de natură să-i restrângă pârâtului dreptul la liberă circulaţie.
Recursul este fondat şi pentru considerentele ce vor fi expuse va fi admis.
In mod cert, deoarece România începând cu data de 1 ianuarie 2007 este membră a Uniunii Europene, faţă de dispoziţiile Legii nr. 248/2005 devin prioritare dispoziţiile Directivei 2004/38/CE.
În aceste condiţii pentru restricţionarea dreptului la liberă circulaţie şi a rezidenţei pe teritoriul unui alt stat membru al uniunii sunt avute în vedere cerinţele prevăzute în această directivă, respectiv restricţionarea se poate face pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, constatate printr-o decizie de expulzare, care trebuie să cuprindă motivele pe care se bazează precum şi instanţa competentă şi procedurile necesare pentru atacarea acestei decizii.
Această decizie trebuie să fie notificată în scris persoanei în cauză.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că aceste condiţii nu au fost respectate, iar reclamanta nu a dovedit condiţiile care pot da curs excepţiilor prevăzute de Directiva 2004/38/ CE.
Aşa fiind, recursul va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei nr. 40 din 5 martie 2007 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia şi menţine sentinţa nr. 92 C din 22 ianuarie 2007 a Tribunalului Neamţ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4661/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4404/2007. Civil → |
|---|
