ICCJ. Decizia nr. 4741/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4741
Dosar nr. 2218/46/200.
Şedinţa publică din 11 iunie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 mai 2003, la Tribunalul Vâlcea, reclamanţii M.M., M.V. şi I.M. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 329 din 22 aprilie 2003 emisă de primarul municipiului Râmnicu Vâlcea prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 302 mp situat în Râmnicu Vâlcea, şi s-a dispus ca măsurile reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil (teren şi construcţie) să fie propuse după apariţia normativelor şi a legii speciale prevăzute de art. 40 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanţii au cerut, prin acţiune, anularea dispoziţiei administrative emise de primar şi obligarea municipiului Râmnicu Vâlcea la restituirea în natură a terenului, care a fost preluat în mod abuziv, prin expropriere, în anul 1989.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 647 din 19 decembrie 2003, a admis acţiunea (contestaţia), a anulat dispoziţia nr. 329/2003 emisă de municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar şi a obligat pârâtul să restituie reclamanţilor în natură terenul în suprafaţă de 302 mp identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite, în înţelesul Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a terenului proprietatea lor, care a fost preluat în mod abuziv şi care, în prezent, este liber, nefiind afectat de construcţii.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 1240/A din 9 iunie 2004, a admis apelul declarat de Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 647/2003 a Tribunalului Vâlcea în sensul că a respins contestaţia formulată de reclamanţi împotriva dispoziţiei administrative emise de primar.
În considerentele deciziei, curtea de apel a motivat că restituirea în natură a terenului nu este posibilă deoarece lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 8459 din 26 octombrie 2005, a admis recursul declarat de reclamanţi, a casat Decizia nr. 1240 A/2004 a Curţii de Apel Piteşti şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului. În considerentele deciziei instanţei de recurs s-a arătat că este necesară completarea probelor cu înscrisuri şi chiar refacerea expertizei tehnice sau completarea celei efectuate.
Rejudecând procesul, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 199/A din 12 octombrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea, prin primar, împotriva sentinţei civile, nr. 647/2003 a Tribunalului Vâlcea, cu motivarea că, în temeiul art. 11 din Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu poate fi restituit în natură.
Împotriva deciziei nr. 199/A/2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, au declarat recurs primarul municipiului Râmnicu Vâlcea şi municipiul Râmnicu Vâlcea susţinând că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii deoarece restituirea imobilului în natură nu este posibilă, terenul în litigiu fiind ocupat, în întregime, de o platformă betonată, alei betonate, alei pietonale şi o zonă balastată.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. De regulă, potrivit acestei legi, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură.
În scopul realizării în municipiul Râmnicu Vâlcea a unui număr de apartamente şi a dotărilor comerciale şi tehnico-edilitare aferente, prin Decretul nr. 190 din 10 august 1989 a fost expropriat de la autorii reclamanţilor, imobilul alcătuit din teren în suprafaţă de 302 mp şi construcţia existentă pe teren.
Construcţia existentă pe teren a fost demolată total (filele 27-28 din dosarul primei instanţe).
Raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul D.H., completat aşa cum a dispus Înalta Curte prin Decizia de casare cu trimitere pentru rejudecarea apelului, a concluzionat că terenul aflat în litigiu, în suprafaţă de 302 mp este liber şi nu este afectat de utilităţi (filele 47-49 din dosarul instanţei de apel). Argumentându-şi concluzia, expertul a arătat că pe teren nu există construcţii, nici instalaţii de telecomunicaţii, nici reţele de apă-canal, nici conducte de distribuire a gazelor şi nici instalaţii electrice.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu adresele societăţilor comerciale de distribuţie a gazelor, electricităţii, apei şi telecomunicaţiilor (filele 36-42 din dosarul instanţei de apel).
Căminele de vizitare pentru canalizările de apă menajeră şi apă pluvială nu sunt amplasate pe terenul revendicat, ci în vecinătate, iar utilităţile unui bloc de locuinţe (O3) menţionate prin recurs sunt amplasate spre o altă stradă, terenul neconstituind spaţiu de siguranţă al respectivului bloc.
Pe platforma betonată, menţionată în cererea de recurs, expertul a constatat că a crescut vegetaţie sălbatică, nefiind amenajată ca o parcare publică, deşi unele persoane din vecinătate parchează autovehicule în locul respectiv.
Cu privire la aleile betonate, menţionate, de asemenea, prin recurs, expertul a constatat că nu se află pe terenul în litigiu.
Stabilind, pe baza probelor administrate, că pe terenul expropriat nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, prima instanţă şi instanţa de apel au aplicat corect dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, hotărând restituirea în natură.
Decizia instanţei de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respins recursul exercitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii primarul şi municipiul Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 199/A din 12 octombrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4751/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 473/2007. Civil → |
|---|
