ICCJ. Decizia nr. 4751/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4751
Dosar nr. 5930/59/200.
Şedinţa publică din 11 iunie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 5866 din 8 iunie 2005, contestatoarea E.B.E. a chemat în judecată intimatul Primarul Municipiului Timişoara pentru anularea deciziei nr. 1337 din 18 mai 2005, emisă de către acesta, prin care i s-a respins notificarea nr. 159 din 13 februarie 2002, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. 3317 Timişoara, nr. top. 3621/131.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea mamei sale, cumpărat în anul 1946, fiind un teren viran, liber de construcţii şi care nu a fost înstrăinat până în prezent, fiind posibilă restituirea în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 163l/PI din 19 iunie 2006, Tribunalul Timiş a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea E.B.E. în contradictoriu cu intimaţii Primarul Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Ministerul Finanţelor Publice şi SC C.P. Timişoara.
A fost anulată dispoziţia nr. 1337 din 18 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Timişoara şi a fost obligat intimatul ca, prin dispoziţie motivată să soluţioneze în fond notificarea nr. 159 din 13 februarie 2002, privind imobilul înscris în C.F. nr. 3317 Timişoara, nr.top. 3621/131, situat în Timişoara, şi s-a respins contestaţia faţă de intimaţii Primăria Municipiului Timişoara, Ministerul Finanţelor Publice şi SC C.P. Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, imobilul situat în Timişoara, a fost proprietatea autorilor reclamantei (B.M. şi B.R., născută A.), cu titlul de cumpărare în anul 1945.
Potrivit C.F. nr. 11540 Timişoara, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 111/1951, dreptul de proprietate al statului fiind intabulat la 7 septembrie 1956.
Prin notificarea depusă la executorul judecătoresc la data de 13 februarie 2002, contestatoarea a solicitat restituirea în natură a imobilului şi prin dispoziţia nr. 1337 din 18 mai 2005, Primarul Municipiului Timişoara a respins notificarea, cu motivarea că nu s-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită şi dreptul de proprietate invocat.
Reţinând că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare pentru dreptul de proprietate şi calitatea de moştenitor pot fi depuse până la soluţionarea notificării şi că legiuitorul nu a stabilit un termen de decădere pentru depunerea acestor acte, prima instanţă a apreciat întemeiată contestaţia şi în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 a admis-o în sensul celor arătate anterior.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 414 din 26 octombrie 2006 a respins apelul pârâtului Primarul municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 1631 PI din 19 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Timiş şi apelantul a fost obligat la plata sumei de 2000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a avut în vedere, pentru a pronunţa această hotărâre că, potrivit C.F. nr. 11540 Timişoara, proprietari ai imobilului revendicat de notificatoare au fost părinţii acesteia, dobândit în cote egale, cu titlul de cumpărare prin contractul nr. 2340 din 20 septembrie 1945.
Imobilul a fost preluat în proprietate de Statul Român prin Decretul nr. 111/1951, iar dreptul de proprietate a fost intabulat în C.F. la 7 septembrie 1956.
Cu actele de stare civilă depuse în copie legalizată, aflate la dosarul de fond, paginile 17-25, contestatoarea a făcut dovada calităţii de moştenitoare legală a autorilor săi, foşti proprietari ai imobilului revendicat, deci, a calităţii de persoană îndreptăţită, conform art. 3 lit. a) şi art. 4 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.
Imobilul revendicat de contestatoare a fost preluat abuziv de către Statul Român conform art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001.
În aceste condiţii, instanţa a reţinut că, a fost făcută dovada calităţii de persoană îndreptăţită a contestatoarei, dreptul de proprietate al acesteia asupra imobilului a cărei restituire o solicită, cât şi preluarea abuzivă de către Statul Român, în baza Decretului nr. 111/1951 şi că termenul pentru depunerea actelor doveditoare nu este unul de decădere, înscrisurile putând fi depuse chiar şi în faţa instanţei de judecată.
Împotriva deciziei nr. 414 din 26 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în termen legal a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Timişoara, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs se arată în esenţă că, hotărârea recurată este nelegală, deoarece la data emiterii dispoziţiei prin care a fost soluţionată notificarea formulată de contestatoare era în vigoare Legea nr. 247/2005, care prevede la art. 16 coroborat cu art. 33 din Titlul VII că nu se mai acordă despăgubiri băneşti, ci despăgubirile se acordă numai potrivit acestei legi.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Contestatoarea a înregistrat acţiunea la tribunal, la data de 7 iunie 2005, dată la care Legea nr. 247/2005 nu era în vigoare.
Raportat la data investirii sale, tribunalul avea competenţa de a soluţiona contestaţia în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în vigoare la acea dată şi nu conform Legii nr. 247/2005, intrată în vigoare la 25 iulie 2005.
În aceste condiţii sunt nerelevante toate aspectele învederate de către recurent în legătură cu dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauza de faţă, legea nefiind în vigoare la data emiterii dispoziţiei contestate.
Corect a fost admisă în parte contestaţia de către instanţa de fond, soluţie menţinută de către instanţa de apel, anulându-se conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Timişoara, deoarece nu a fost soluţionată în fond notificarea cu privire la imobilul revendicat de către contestatoare.
Hotărârea recurată este în afara criticilor formulate de către pârât, soluţia dată de către instanţa de apel fiind în acord cu prevederile legii în vigoare (Legea nr. 10/2001) la data emiterii dispoziţiei contestate (18 mai 2005).
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, conform dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menţinând ca legală hotărârea instanţei de apel.
Pentru considerentele expuse, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează ca recursul declarat de pârâţi să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 414 din 26 octombrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4748/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4741/2007. Civil → |
|---|
