ICCJ. Decizia nr. 4748/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4748
Dosar nr. 4865/36/200.
Şedinţa publică din 11 iunie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 62 din 4 februarie 2002, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul local Constanţa, Municipiul Constanţa şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi a fost admisă în parte, acţiunea formulată de reclamantul V.V.I. împotriva pârâtei SC C. SA Constanţa, care a fost obligată să-i lase reclamantului, în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Constanţa, compus din etajul II, jumătate din terasă şi pod.
Acelaşi tribunal a pronunţat încheierea din 27 aprilie 2006, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamant şi a fost lămurit dispozitivul sentinţei, în sensul că imobilul se compune din patru camere şi dependinţe (bucătărie, cameră de serviciu, două grupuri sanitare, hol), casa scării, cu o suprafaţă utilă de 152,61 mp, precum şi patru balcoane, cu o suprafaţă de 28,94 mp, trei aflându-se pe străzile G. şi M.C. şi unul la bucătărie, spre curtea interioară, pe faţada posterioară.
Apelul declarat de pârâta SC C. SA împotriva acestei încheieri a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 390/C din 20 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâta SC C. SA Constanţa, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, prin recursul declarat că instanţa de apel s-a pronunţat asupra excepţiei decăderii reclamantului din dreptul de a formula cererea de lămurire a înţelesului şi întinderii sentinţei doar în considerentele deciziei, iar nu şi prin dispozitivul acesteia, că nu a motivat de ce a fost necesară descrierea integrală a bunului, că sunt lovite de nulitate încheierile din martie 2006, întrucât nu este menţionată şi ziua, din 6 aprilie 2006, deoarece nu au fost arătate motivele repunerii pe rol şi din 20 aprilie 2006, întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare, respingându-i-se cererea de amânare, că reclamantul era decăzut din dreptul de a formula cererea, conform art. 2811 C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunţării sentinţei şi că prin încheierea atacată cu recurs s-a completat sentinţa, în sensul că din imobil face parte şi casa scării, acţiunea nefiind admisă pentru această parte comună, precum şi pentru boxa de la subsol şi terenul aferent, în suprafaţă de 70 mp.
Recursul este nefondat.
Reclamantul a formulat cererea de lămurire a întinderii dispozitivului sentinţei la data de 6 martie 2006, dată la care erau în vigoare prevederile art. 2811 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, conform cărora, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Instanţa de fond, a cărei soluţie a fost confirmată de instanţa de apel, a făcut o corectă aplicare a acestor prevederi legale, constatând că reclamantul nu este decăzut din dreptul de a formula cererea, deoarece în acest text de lege nu este menţionat nici un termen în care poate fi formulată cererea.
Instanţa de apel nu avea obligaţia să se pronunţe asupra acestei excepţii prin dispozitiv, ci o putea analiza şi prin considerente, astfel cum a procedat.
Nu era necesară motivarea necesităţii descrierii integrale a imobilului, instanţa făcând trimitere la raportul de expertiză efectuat în cauză.
În privinţa celor trei încheieri la care se referă recurenta, legal a stabilit instanţa de apel că nu sunt lovite de nulitate, data primei încheieri fiind menţionată în finalul acesteia, cererea de repunere pe rol fiind motivată, în admiterea cererii de amânare pentru lipsă de apărare nefiind obligatorie.
Totodată, se constată că prin încheierea din 27 aprilie 2006 nu a fost completată sentinţa, ci doar a fost lămurită întinderea dispozitivului acesteia.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
La cererea intimatului V.V.I., conform art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva deciziei nr. 390/C din 20 decembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată faţă de intimatul V.V.I.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4745/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4751/2007. Civil → |
|---|
