ICCJ. Decizia nr. 477/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 477.
Dosar nr. 31417/3/200.
Şedinţa publică din 12 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 15 septembrie 2005, Ş.M., I.G.F. şi C.M., au solicitat instanţei, în contradictoriu cu Primăria municipiului Bucureşti, prin primar general şi C.G.M.B. să-i oblige pe pârâţi, la acordarea despăgubirilor ce li se cuvin, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru un număr de patru apartamente, situate în imobilul din Bucureşti, care au fost exceptate de la restituirea în natură întrucât fuseseră înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 către terţe persoane.
Ulterior, prin cererea formulată la 3 martie 2006, reclamanţii şi-au completat acţiunea solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât şi a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bucureşti.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 528 din 14 aprilie 2006, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C.G.M.B. şi D.G.F.P. Bucureşti, pe cale de consecinţă respingând acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu aceşti pârâţi.
Totodată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Generale a Capitalei, prin primarul general, ca nefondată.
A admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor.
A respins acţiunea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu Primăria generală a Capitalei, prin primar general, C.G.M.B. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că C.G.M.B. este autoritate deliberativă a administraţiei publice locale, dreptul de a sta în justiţie şi implicit calitatea procesuală având-o unitatea administrativ-teritorială prin reprezentantul său, respectiv municipiul Bucureşti prin primarul general, potrivit art. 67 din Legea nr. 215/2001.
Tot astfel, D.G.F.P. Bucureşti, este o direcţie din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, fără personalitate juridică, fără un patrimoniu propriu, care nu are un drept de reprezentare în litigiile ce poartă asupra dreptului de proprietate publică sau privată a statului.
Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa a admis-o pe considerentul că prin modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, se prevede o anumită procedură de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură, rezultate prin aplicarea Legii nr. 10/2001.
Ca atare, se mai reţine, reclamanţii urmează să primească despăgubiri pentru apartamentele ce nu pot fi restituite în natură conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Apelul formulat de reclamantul Ş.M. împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin Decizia nr. 558/A din 18 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, a reţinut în esenţă că unitatea deţinătoare nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 24 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data soluţionării notificării şi ca atare, este admisibilă cererea vizând obligarea Primăriei de a-şi îndeplini această îndatorire, ce derivă din dispoziţiile art. 26 alin. (1) din acelaşi act normativ.
În cauză, a declarat recurs în termen legal Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. a municipiului Bucureşti care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că în mod greşit s-a apreciat asupra admisibilităţii acţiunii, în condiţiile în care persoanele îndreptăţite s-au adresat direct instanţei cu acţiune împotriva statului, pentru obţinerea despăgubirilor cuvenite.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
Prin dispoziţia nr. 286 din 3 aprilie 2002, Primarul General al Municipiului Bucureşti a dispus, în acord cu prevederile art. 20, art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură către reclamanţi a imobilului situat în Bucureşti, compus din construcţii, spaţii comerciale şi teren în suprafaţă de 536,80 mp.
Au fost exceptate de la restituirea în natură, un număr de 4 apartamente din imobil care fuseseră înstrăinate chiriaşilor, în baza Legii nr. 112/1995.
La peste trei ani de la data emiterii acestei dispoziţii, care nu a fost contestată, reclamanţii s-au adresat direct instanţei, solicitând obligarea pârâţilor la acordarea despăgubirilor pentru unităţile locative, ce nu au fost restituite în natură.
Ca atare, în legătură cu aceste solicitări nu s-a urmat procedura prevăzută prin dispoziţiile art. 22 şi urm. din Legea nr. 10/2001 situaţie în care, cadrul procesual nu poate fi circumscris dispoziţiilor speciale ale acestui act normativ.
De altfel, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, reclamanţii sunt îndrituiţi la acordarea despăgubirilor pentru apartamentele în litigiu, despăgubiri care urmează a fi stabilite însă în acord cu prevederile titlului VII capitolul V din Legea nr. 247/2005, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisie ce urmează a fi sesizată, potrivit art. 16 alin. (2) din acest act normativ de către entitatea iniţial investită cu soluţionarea notificării, vizând cererea de restituire în natură a imobilului.
Aşa fiind, recursul urmează a se admite, cu consecinţa modificării deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat în cauză şi menţinerii hotărârii primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 558/A din 18 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 478/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4694/2007. Civil → |
|---|
