ICCJ. Decizia nr. 479/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 479.
Dosar nr. 10165/1/200.
Şedinţa publică din 12 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 8 iunie 2001, A.I.M. a cerut Primăriei oraşului Comăneşti restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, pentru imobilul-construcţii şi teren în suprafaţă de 6500 mp situat în Comăneşti.
Întrucât unitatea deţinătoare nu s-a conformat dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în redactarea anterioară republicării acesteia, la 2 septembrie 2005) aceleaşi solicitări au fost reiterate şi prin acţiunea formulată la 3 august 2005, în contradictoriu cu oraşul Comăneşti reprezentat prin primar, în motivarea căreia reclamanta a arătat că imobilul (teren în suprafaţă de 6500 mp + 2 corpuri de clădire) ce a aparţinut autorului său P.P., a fost trecut abuziv în proprietatea statului, prin HCM nr. 8/1960, act normativ nepublicat.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 138 din 18 ianuarie 2006, a admis acţiunea şi l-a obligat pe pârât să emită dispoziţie conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, ca răspuns la notificarea nr. 17/E din 8 iunie 2001, formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că deşi reclamanta l-a notificat pe pârât, conform legii, ataşând cererii şi actele doveditoare în sprijinul pretenţiilor sale, pârâtul nu a răspuns acestei notificări printr-o deciziei sau dispoziţie motivată, obligaţie ce-i incumbă din prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 68 din 17 mai 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a respins apelul formulat de contestatoare, reţinând în esenţă că, prin soluţia adoptată, prima instanţă a dat eficienţă cererilor formulate de aceasta prin cererea introductivă şi ulterior pe parcursul derulării litigiului, cereri ce vizau obligarea primarului la emiterea actului ce marchează finalizarea procedurii administrative.
În cauză, a declarat recurs în termen legal contestatoarea A.I.M. care fără a indica temeiul pe care-şi fundamentează calea extraordinară de atac, susţine că instanţa, în condiţiile în care pârâtul nu a răspuns notificării, trebuia să dispună ea însăşi asupra cererii de acordare a măsurilor reparatorii, procedura administrativă neputându-se transforma într-un mijloc de „obstrucţionare" a persoanei îndreptăţite.
Este încălcat astfel, se mai arată, spiritul Legii nr. 10/2001 şi este limitat accesul liber la justiţie, consfinţit în art. 21 din legea fundamentală.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.
Este adevărat că notificării formulată de persoana îndreptăţită la 8 iunie 2001, pârâtul nu i-a răspuns printr-o dispoziţie motivată, cazul dedus recursului de faţă punând iniţial în discuţie conduita culpabilă a unităţii deţinătoare care, în condiţiile existenţei unei cereri vizând stabilirea măsurilor reparatorii în legătură cu un imobil preluat abuziv, nu şi-a îndeplinit obligaţia ce derivă din lege fie de a dispune restituirea în natură fie a face o ofertă concretă corespunzătoare valorii imobilului, în urma căreia persoana îndreptăţită să-şi poată manifesta opţiunea.
Această obligaţie a fost complinită însă ulterior, pe parcursul soluţionării recursului fiind emisă dispoziţia nr. 100 din 22 ianuarie 2007, dată în soluţionarea notificării formulată de persoana îndreptăţită la 8 iunie 2001.
Urmare emiterii acestei dispoziţii, contestatoarea şi-a exercitat dreptul conferit prin dispoziţiile art. 26 alin. (3) din lege şi a atacat dispoziţia, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului Bacău, în curs de soluţionare (Dos. 592/110/2007).
Ca atare, avându-se în vedere precizările formulate la fond de chiar procuratorul contestatoarei, A.A., care a cerut obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziţii de restituire a imobilului în natură, cât şi cele mai sus expuse, nu se poate reţine că instanţele „au refuzat să judece" pricina sau că ar fi fost încălcat accesul la justiţie, al persoanei îndreptăţite.
Nu în ultimul rând, soluţia de obligare a pârâtului la emiterea unei dispoziţii motivate a avut în vedere şi controversa legată de existenţa mai multor cereri vizând restituirea aceluiaşi imobil, actualul sediu al Primăriei oraşului Comăneşti, formulate de persoane diferite, cereri care se impunea să-şi găsească o soluţionare unitară.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta A.I.M. împotriva deciziei civile nr. 68 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4904/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 481/2007. Civil → |
|---|
