ICCJ. Decizia nr. 4782/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați, secția civilă, la 25 aprilie 2005, reclamanții T.J.V., T.M., B.E. și T.I., au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Galați, anularea dispoziției nr. 1550/SR din 11 aprilie 2005, prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 400 mp teren intravilan, situat în Galați, stabilindu-se ca valoare echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură suma de 290.715.308 lei, în limita căreia se vor acorda titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.
în motivarea cererii, reclamanții au arătat că în mod greșit le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului deoarece pe acesta nu s-a construit nimic, fiind în totalitate liber.
Prin sentința civilă nr. 172 pronunțată la 14 februarie 2006, Tribunalul Galați, secția civilă, a respins contestația ca nefondată, reținând că , din concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul B.V. rezultă că pe terenul a cărui restituire se solicită, se află amplasate construcții aparținând Liceului auto, necesare procesului de învățământ, astfel încât imobilul este imposibil de restituit în natură.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, pe care instanța 1-a calificat ca fiind apel, susținând că prima instanță nu a ținut seama de concluziile raportului de expertiză efectuat la fond, din care reieșea că terenul de 400 mp este liber și se poate restitui în natură.
Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 307/A din 18 septembrie 2006, a admis apelul reclamanților și a schimbat sentința civilă nr. 172 din 14 februarie 2006 a Tribunalului Galați, în sensul că a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 1550/SR din 11 aprilie 2005 emisă de primarul municipiul Galați și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 400 mp teren situat în Galați, marcată cu cifrele 1-2-3-4-1 în raportul de expertiză efectuat de expert B.V.
Prin considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu poate fi restituit în natură, potrivit primei variante a expertizei, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, modificată, întrucât în speță nu s-a făcut dovada că suprafața de 400 mp este ocupată cu construcții noi autorizate sau că este afectată de servituti sau amenajări de utilitate publică, ci din raportul de expertiză reiese că este spațiu verde, ocupat parțial cu trei chioșcuri.
împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termen legal municipiul Galați, prin primar, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, pârâtul a susținut că restituirea în natură, astfel cum este solicitată de reclamanți, nu este posibilă în cadrul unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, în condițiile în care o astfel de ofertă nu emană de la deținător. S-a arătat că instanța de apel, constatând că suprafața de teren de 400 mp se poate restitui în natură, trebuia să emită o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtului recurent la emiterea unei dispoziții în consecință.
Pe fondul cererii, s-a criticat decizia recurată pentru greșita restituire în natură a terenului ce se află în incinta Liceului Auto, destinat să servească procesului de învățământ și afectat de lucrări de construcții definitive.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
în faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Recursul pârâtului este fondat.
Așa cum corect a reținut prima instanță, omologând cea de a doua variantă a expertizei tehnice efectuate în cauză de expert inginer B.V., terenul în litigiu, de pe care construcția a fost demolată în anul 1979, se află în incinta Liceului Auto, pe acesta fiind edificate 2 chioșcuri de zidărie și un chioșc metalic.
Expertul a reținut, de asemenea, că terenul propus a fi restituit în prima variantă a expertizei, se află la o distanță de 10,50 m față de construcția pavilionului școlii.
Această situație conduce la concluzia că, așa cum s-a reținut prin dispoziția contestată, terenul în litigiu este imposibil a fi restituit în natură, motiv pentru care în mod corect, s-a stabilit valoarea echivalentă în limita căreia se vor acorda titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Ca atare, se va constata că instanța de apel a aplicat eronat dispozițiile art. 10 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, terenul în litigiu fiind ocupat parțial de construcții și situat față de clădirea școlii la o distanță de numai 10,50 m, fapt ce ar afecta procesul de învățământ.
Critica formulată prin primul motiv de recurs va fi apreciată ca neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modul de rezolvare a notificării fiind, potrivit art. 24 alin. (31) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, susceptibil de a fi atacat injustiție.
în consecință, s-a constatat că motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a fost admis recursul pârâtului și s-a modificat decizia recurată în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 172 din 14 februarie 2006 a Tribunalului Galați, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4796/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4781/2007. Civil → |
|---|
