ICCJ. Decizia nr. 4733/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Neamț, la 2 august 2001, reclamanții I.I.G., T.G.G., P.G.M. și S.A.M. au chemat în judecată pe pârâții SC G.G. SA, Ministerul Agriculturii și Alimentației și Comisia județeană Neamț pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să fie anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 1807 emis de pârâții SC G.G. SA de către Ministerul Agriculturii și Alimentației și în consecință să se constate că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 28.382 mp teren, pe care se află o casă cu parter și etaj, o altă casă din 2 camere, un coșar, două hambare și un grajd.
Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Neamț, secția civilă, prin sentința nr. 91/C din 28 februarie 2003, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții G.I.I., P.M. și M.S.A. în contradictoriu cu SC G.G. SA și A.S.U., pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, cu motivarea că cererea de chemare în judecată nu a fost semnată de acești trei reclamanți.
Prin aceeași sentință, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul T.G. în contradictoriu cu SC G.G. SA.
De asemenea, prin sentință, a fost respinsă cererea de intervenție în nume propriu formulată de A.S.U. și cererea formulată de această intervenientă pentru chemarea în garanție a Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Tribunalul a respins și cererea formulată de pârâta SC G.G. SA pentru chemarea în garanție a Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.
în fine, prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea pârâtei SC G.G. SA pentru chemarea în garanție a Agenției Domeniilor Statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că bunurile a căror restituire s-a cerut, au fost preluate de stat fără titlu, în baza Decretului de expropriere nr. 83/1949, dar nu pot fî restituite în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece fac parte din patrimoniul pârâtei SC G.G. SA, care le-a dobândit în cadrul procesului de privatizare.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 81 din 20 octombrie 2003, a admis apelurile declarate de reclamanții T.G.G. și A.S.M. și în consecință a anulat sentința civilă nr. 91/C din 28 februarie 2003 a Tribunalului Neamț, reținând cauza pentru rejudecare.
Rejudecând procesul, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 130 din 9 decembrie 2003, a respins ca nefondată acțiunea formulată de cei patru reclamanți și de asemenea a respins ca nefondată cererea de intervenție formulată de A.S.U., precum și cererea formulată de această intervenientă pentru chemarea în garanție a Agenției Domeniilor Statului.
Prin aceeași decizie, curtea de apel a respins ca nefondate cererile formulate de pârâta SC G.G. SA pentru chemarea în garanție a Agenției Domeniilor Statului și a Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.
în considerentele ultimei decizii, curtea de apel a motivat că terenul aflat în litigiu a fost preluat prin Decretul nr. 83/1949, dar fiind un domeniul rural, reconstituirea dreptului de proprietate se face în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000, iar restituirea construcțiilor aflate pe teren poate fi făcută în temeiul Legii nr. 1/2003 așa încât, conform art. 8 din Legea nr. 10/2001, imobilele aflate în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
împotriva deciziei nr. 130 din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Bacău au declarat recurs reclamanta S.A.M. și reclamanții T.G., I.G.I. și P.M.
Prin recursul declarat, reclamanta S.A.M., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., a susținut că instanța de apel trebuia să admită acțiunea și să constate dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcțiilor și asupra terenului aferent.
Ceilalți trei reclamanți, prin recursul declarat, nu se referă la niciunul din motivele de nelegalitate reglementate prin art. 304 C. proc. civ., ci susțin, în esență, că trebuia să li se restituie imobilele aflate în litigiu.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, așa cum era în vigoare la data la care reclamanții au înregistrat cererea de chemare în judecată, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Inițial, prin cererea de chemare în judecată, din 2 august 2001, reclamanții nu au făcut vorbire despre Legea nr. 10/2001, ci s-au referit la Legile nr. 18/1991, nr. 1/2000 și nr. 169/1997, în temeiul cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 58,49 ha din totalul suprafeței de teren preluată de la autorii reclamanților, prin expropriere, în temeiul Decretului nr. 83/1949.
La termenul de la 18 octombrie 2001, reclamanții și-au modificat acțiunea, precizând că "revendică" suprafața de 28.382 mp în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit din dispoziția primei instanțe (fila 189), s-a constatat că terenul aflat în litigiu, în suprafață de 28.210 mp (pe care se află construcțiile arătate în cererea de chemare în judecată) este situat în extravilanul comunei Girov, din județul Neamț.
Reclamanta S.A.M. a recunoscut, chiar prin recursul declarat, că, la solicitarea reclamanților, li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legilor nr. 169/1997, nr. 18/1991 și nr. 1/2000, pentru o suprafață totală de 90,207 ha din totalul proprietății preluate, conform Decretului nr. 83/1949 de la defuncții V. și C.C. (autorii reclamanților). De altfel, la dosar au fost depuse numeroase acte care atestă demersurile făcute de reclamanți în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000.
După anul 1989, în România s-au adoptat mai multe legi cu caracter reparatoriu pentru înlăturarea efectelor negative ale aplicării unor acte normative emise în perioada 1945-1989. Prima dintre acestea, referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, a fost Legea nr. 18/1991, în temeiul căreia și reclamanții au cerut să li se restituie terenurile preluate de la autorii lor.
Prin adoptarea Legii nr. 10/2001 au fost excluse, din domeniul de aplicare al acesteia, acele terenuri al căror regim juridic a fost reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 10/2001.
Stabilind că regimul juridic al imobilelor solicitate de reclamanți a fost reglementat prin Legile nr. 18/1991 și nr. 1/2000, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, respingând acțiunea.
Decizia instanței de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, au fost respinse recursurile exercitate în cauză.
Dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea poate fi casată când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, au fost abrogate prin Legea nr. 219/2005, așa încât acest motiv de nelegalitate invocat de recurenta A.S.M. nu mai poate fi examinat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4753/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4744/2007. Civil → |
|---|
