ICCJ. Decizia nr. 4753/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 14 septembrie 2004, la Tribunalul Olt, reclamanții D.P., R.Ș., P.A., V.A., V.M., T.M., V.G., T.I., T.N.G., P.A.G. și A.V.A. au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, anularea dispoziției nr. 986 din 16 august 2004 emisă de comuna Fărcașele, prin primar și acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din 5 camere împreună cu anexele gospodărești și terenul în suprafață de 45 ha, 12 1 ha pășune, 4 1 ha pădure, 25 ari vie, toate situate în comuna Fărcașele, județul Olt.
în cuprinsul acțiunii s-a arătat că toate bunurile enumerate au fost proprietatea antecesorului reclamanților, R.M.D.S., de la care au fost preluate în mod abuziv, prin rechiziție, în anul 1949.
Prin dispoziția nr. 986/2004, primarul comunei Fărcașele a respins notificarea formulată de R.Ș. pentru restituirea în natură a bunurilor sau, după caz, prin acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent, cu motivarea că petiționara nu a dovedit dreptul de proprietate cu privire la bunurile aflate în litigiu.
Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Olt, secția civilă, prin sentința nr. 572 din 22 noiembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta R.Ș., a anulat dispoziția nr. 986/2004 emisă de Primăria comunei Fărcașele și a constatat valoarea măsurilor reparatorii în echivalent, corespunzător sumei de 300.000.000 lei, conform convenției părților și dispoziției nr. 343 din 24 aprilie 2002 emisă de Primăria Fărcașele.
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca inadmisibilă cererea celorlalți reclamanți, care nu formulaseră, în prealabil, notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001.
în considerentele sentinței, tribunalul a motivat că, în anul 2002, părțile au încheiat o convenție cu privire la măsurile reparatorii prin echivalent, concretizată prin dispoziția nr. 343/2002 emisă de Primăria comunei Fărcașele, așa încât nu mai era posibilă emiterea unei noi dispoziții administrative pentru soluționarea aceleiași notificări.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 95 din 1 februarie 2006, a respins apelurile declarate de reclamanți și de D.G.F.P. Olt împotriva sentinței Tribunalului Olt, cu aceeași motivare dezvoltată și prin considerentele sentinței primei instanțe.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs D.G.F.P. Olt în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice susținând că decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece dispoziția inițială emisă de unitatea deținătoare nu a produs efecte juridice și nu a intrat în circuitul civil, astfel încât Primăria Fărcașele a emis cea de-a doua dispoziție cu respectarea dispozițiilor legale, iar, pe de altă parte, după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, instanța judecătorească nu mai era îndrituită să analizeze și să stabilească, mărimea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Recursul declanșat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 [art. 25 alin. (4) după modificarea dispusă prin Legea nr. 247/2005], decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
în prezentul litigiu, prin dispoziția nr. 343 din 24 aprilie 2002, comuna Fărcașele, prin primar, s-a făcut reclamantei R.Ș. oferta de acordare a unor măsuri reparatorii în echivalent, sub forma unor despăgubiri bănești pentru imobilul cu destinația de locuință care nu mai putea fi restituit în natură deoarece a fost demolat, valoarea estimativă a imobilului fiind stabilită la 300.000.000 lei, (fila 110 din dosarul primei instanțe).
Oferta a fost acceptată de reclamanta R.Ș., care a și semnat, alături de membrii comisiei comunale de aplicare a Legii nr. 10/2001, două procese-verbale prin care și-a exprimat acordul cu privire la măsurile reparatorii prin echivalent și cu privire la evaluarea imobilului (filele 68-69 din dosarul instanței de recurs).
Dispoziția nr. 343/2002 a fost emisă pentru soluționarea notificării trimise de reclamantă, prin executor judecătoresc, la 18 iulie 2001 (fila 57 din dosarul instanței de recurs).
Dispoziția nr. 343 din 24 aprilie 2002 are forța probantă a unui înscris autentic și nu mai putea fi revocată nici total și nici parțial de către organul emitent așa cum a hotărât, corect, prima instanță, prin sentința pronunțată, confirmată de instanța de apel.
Dispoziția ulterioară nr. 986 din 16 august 2004, emisă de pârâtă, prin care a fost soluționată în mod diferit aceeași notificare, formulată de aceeași persoană, cu privire la același imobil, este nelegală. Singura modalitate de modificare sau de anulare a primei dispoziții ar fi fost promovarea unei acțiuni în justiție.
Nici cealaltă critică formulată prin recursul declarat nu este întemeiată.
Dispoziția administrativă prin care a fost soluționată notificarea a fost emisă anterior adoptării Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției și unele măsuri adiacente, așa încât o aplicare retroactivă a acestei legi, solicitată de recurentă, ar contraveni dispozițiilor art. 15 din Constituția României. Dispozițiile art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor sau dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Nefiind întemeiat, recursul declarat a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4781/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4733/2007. Civil → |
|---|
