ICCJ. Decizia nr. 4787/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj la data de 18 noiembrie 2003, reclamantul I.A. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 8155 din 29 octombrie 2003 emisă de primarul municipiului Craiova, solicitând anularea acesteia în ceea ce privește respingerea cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 2.403 mp, situat în Craiova.
Contestația formulată de reclamant a fost admisă în parte de Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 544 din 3 iunie 2005 și, în consecință, s-a dispus anularea pct. 1) din dispoziția nr. 8155 din 29 octombrie 2003 emisă de primarul municipiului Craiova și restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafață de 1653 mp, situat în Craiova, individualizat conform schiței de la raportul de expertiză întocmit de expertul N.C.
A fost respinsă contestația față de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a reținut în considerentele hotărârii că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și, față de concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, s-a apreciat că se poate restitui în natură suprafața de 1653 mp teren, iar pentru restul de teren, reclamantul fiind îndreptățit să primească măsuri reparatorii prin echivalent, după parcurgerea procedurii administrative obligatorii.
împotriva acestei sentințe a declarat apel Primăria municipiului Craiova, susținând că terenul pentru care instanța a dispus restituirea în natură face parte din domeniul public, fiind afectat unei bune utilizări a construcțiilor edificate, scopul exproprierii fiind realizat și, prin urmare, incidente în cauză fiind dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 45 din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, reținând în considerente că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, terenul în suprafață de 1653 mp nefiind afectat unor amenajări de utilitate publică și nici necesar unei bune funcționări a construcțiilor din vecinătatea sa.
Instanța de apel a mai apreciat că, împrejurarea că terenul ar fi inclus în domeniul public al municipiului Craiova, nu trebuie să afecteze restituirea în natură a acestuia, câtă vreme afectațiunea terenului nu justifică o asemenea calificare, din perspectiva dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria municipiului Craiova, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea hotărârii criticate, în sensul admiterii apelului și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.
în motivarea recursului, au fost invocate aceleași critici ca și în apel, respectiv faptul că în cauză sunt aplicabile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, scopul exproprierii fiind pe deplin realizat, iar terenul în litigiu face parte din domeniul public al municipiului Craiova, reprezentat de construcții edificate în urma exproprierii și este necesar unei bune utilizări a acestora, amplasarea sa în proximitatea Complexului sportiv "Ion Oblemenco" făcându-l impropriu ca obiect al unui drept de proprietate privată.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, în cazul în care construcțiile au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Prin raportul de expertiză efectuat la judecata în fond a cauzei (filele 115-119, dosar fond nr. 7777/2003) s-a identificat suprafața totală de 3985 mp teren ce a fost expropriat prin Decretul nr. 511/1969 de la reclamant, acest teren împărțindu-se în trei categorii. Astfel:
- suprafața de 1582 mp aflată în prezent în proprietatea reclamantului ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate al acestuia prin Ordinul Prefectului nr. 44/2001;
- suprafața de 1653 mp, aflată în prezent în administrarea Primăriei municipiului Craiova, teren liber de construcții, neafectat de detalii de sistematizare și nefiind necesar pentru buna utilizare a construcțiilor existente;
- suprafața de 749,7 mp, ocupată de amenajarea de șantier necesară pentru executarea Sălii Polivalente din municipiul Craiova, fiind deci ocupat de amenajări de construcții și construcții.
Așadar, terenul în suprafață de 1653 mp este teren neafectat de construcții și detalii de sistematizare, liber de orice sarcini, ce poate fi restituit în natură reclamantului.
De altfel, recurenta nu a formulat obiecțiuni la concluziile raportului de expertiză, ceea ce înseamnă că a achiesat la părerea exprimată de expert.
Pornind de la această situație de fapt, în mod corect instanța de fond, și apoi și cea de apel, au făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul doar parțial.
Legea specială de reparație consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.
Acest principiu se aplică și în cazul în care se constată apartenența terenului la domeniul public, aceasta nefiind o împrejurare care să împiedice restituirea în natură, această măsură reparatorie fiind stabilită doar în raport de afectațiunea concretă a terenului și de dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, chiar dacă terenul în litigiu a fost trecut în domeniul public prin H.G. nr. 965/2002, acest act juridic are forță juridică inferioară Legii nr. 10/2001, ale cărei dispoziții trebuie aplicate prioritar.
Față de toate aceste considerente, constatându-se neîntemeiate criticile formulate de recurentă și neexistând motive de legalitate care să vizeze hotărârea atacată, a fost respins ca nefondat recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4798/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4594/2007. Civil → |
|---|
