ICCJ. Decizia nr. 487/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 487.
Dosar nr. 431/96/200.
Şedinţa publică din 14 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 28 august 2006 DIRECŢIA GENERALĂ DE PAŞAPOARTE a solicitat Tribunalului Harghita să dispună restrângerea exercitării de către P.V. a dreptului la libera circulaţie în statele Uniunii Europene pe o durată de până la 3 ani.
Motivând cererea, reclamanta a susţinut că pârâta a fost returnată din Italia la data de 12 mai 2006 în baza acordului de readmisie dintre România şi acest stat, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, măsură care, până la data aderării României la Uniunea Europeană, trebuie să se refere la teritoriile tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepţia celor pentru care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.
Cererea astfel motivată a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 3065 din 7 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia civilă, iar apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin deciziei nr. 210/A din 13 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Reclamanta a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recursul nu este fondat.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta s-a limitat la a susţine că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient şi necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulaţie.
Asemenea susţinere nu este corectă prin ea însăşi.
Astfel, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prevede că măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate (s.n) fi dispusă cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat.
Posibilitatea, iar nu obligativitatea, stipulată prin lege obligă pe judecătorul sesizat, fără a cenzura în vreun fel însăşi măsura returnării, să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar şi să examineze acele fapte şi măsura cerută prin prisma raportului de proporţionalitate, numai apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă judecăţii lui, fie în sensul respingerii acesteia.
Tocmai în concordanţă cu considerentele de mai sus au procedat instanţele în cauza de faţă, stabilind pe bază de probe că pârâta a fost returnată din Italia, dar fapta care a determinat returnarea a avut numai aparenţă de ilegalitate pentru că, în realitate, pârâta se afla pe deplin legal pe teritoriul Italiei.
Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 210/A din 13 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4883/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4873/2007. Civil → |
|---|
