ICCJ. Decizia nr. 4999/2007. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 4999/200.

Dosar nr. 284/59/2007

Şedinţa publică din 15 iunie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea introdusă de reclamanta SC B.T. SA, pe rolul Judecătoriei Timişoara, la data de 7 iunie 2004, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara următoarele:

- să se constate că asupra terenurilor înscrise în C.F. nr. 1 - Timişoara, cu nr. top 17293 şi în C.F. nr. 2 - Timişoara, cu nr. top 17294/1, situate în Timişoara, - proprietatea pârâtelor, reclamanta a edificat construcţiile ce constituiau „Baza Sportivă":

- să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor edificate pe terenul proprietatea pârâtelor;

- să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor edificate pe terenul descris mai sus în C.F. nr. 1 Timişoara şi C.F. nr. 2 Timişoara, cu titlu de edificare;

- să se dispună instituirea unui drept de superficie în favoarea reclamantei asupra terenului pe care sunt edificate aceste construcţii pe durata existenţei construcţiilor;

- să se dispună întabularea în C.F. nr. 1 Timişoara şi C.F. nr. 2 Timişoara a dreptului de superficie în favoarea reclamantei, pe durata existenţei construcţiilor şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480, art. 492 C. civ. şi a art. 111 C. proc. civ. şi Legea nr. 7/1996.

Prin întâmpinare pârâţii, au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte capetele de cerere 1, 2 şi 3 ale acţiunii, fiind îndeplinită tripla identitate de părţi-obiect-cauză, prevăzute de dispoziţiile art. 1201 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 9363 din 25 octombrie 2004, Judecătoria Timişoara a admis excepţia invocată de pârâţi, a respins acţiunea reclamantei având ca obiect constatare drept de proprietate, şi a reţinut puterea lucrului judecat.

Astfel, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii de faţă este acelaşi cu cel formulat în dosarul 19019/1998 al Judecătoriei Timişoara, că în ambele cereri reclamanta tinde la stabilirea faptului că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiilor înscrise în C.F. nr. 1 şi 2 Timişoara, nr. top 17293 şi 17294/1.

S-a mai reţinut că deşi obiectul nu este formulat în acelaşi mod, rezultă că el este acelaşi, ca şi scopul urmărit de reclamantă şi anume recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra acestor imobile.

Cu privire la dreptul de superficie s-a reţinut că acesta este accesoriu acţiunii principale şi nu conduce la anularea efectului puterii lucrului judecat.

În final s-a mai reţinut că există identitate de părţi deoarece reclamanta este succesoarea în drepturi a SC B.T. SA care este succesoarea în drepturi a unei părţi din patrimoniul fostei întreprinderi T.

În ceea ce priveşte pârâţii s-a reţinut că există identitate de părţi, deoarece Consiliul Local şi Primăria Municipiului Timişoara reprezintă aceeaşi entitate juridică.

Cu privire la cauza acţiunii s-a reţinut că aceasta este aceeaşi în ambele acţiuni, invocându-se împrejurarea că imobilele au fost date în administrarea operativă a fostei întreprinderi T. fiind aplicabile dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 15/1990.

Prin Decizia 578/A din 10 martie 2005, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Timişoara reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1201 C. civ. privind excepţia puterii lucrului judecat.

Recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionare a fost trimis administrativ spre competentă soluţionare Curţii de Apel Timişoara, în raport de dispoziţiile Legii nr. 219/2005.

Prin Decizia 2404 din 27 septembrie 2005, Curtea de Apel Timişoara, a admis recursul, a casat hotărârile pronunţate anterior şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

Instanţa de recurs a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1201 C. civ., deoarece reclamanta a chemat în judecată Primăria Timişoara formulând o acţiune în realizarea dreptului pretins, în timp ce acţiunea faţă de care se invocă puterea lucrului judecat, este o acţiune în constatare.

Primind cauza spre rejudecare, Judecătoria Timişoara prin sentinţa civilă nr. 3936 din 11 aprilie 2006, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea tribunalului, reţinând că acţiunea reclamantei are caracterul unei acţiuni în realizarea dreptului, şi cum valoarea de circulaţie a imobilului din litigiu, depăşeşte 500.000 lei, competenţa de soluţionare a cauzei, în raport de art. 2 lit. b) C. proc. civ., aparţine tribunalului.

Prin sentinţa civilă nr. 2896/PI din 6 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Timiş, s-a admis acţiunea formulată la data de 7 iunie 2004, de reclamanta SC B.T. SA Timişoara, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliul Local Timişoara

S-a constatat că pe terenurile înscrise în C.F. 1 Timişoara nr.top 17293 şi C.F. 2 Timişoara nr.top 17294/1, situat în Timişoara, proprietatea pârâţilor, reclamanta a edificat construcţiile ce constituie „Baza Sportivă".

S-a mai constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor identificate mai sus şi s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor edificate pe terenul în litigiu, cu titlu de edificare.

S-a constituit un drept de superficie asupra terenului, în favoarea reclamantei pe durata existenţei construcţiilor, s-a dispus întabularea în C.F. 1 Timişoara şi C.F. 2 Timişoara a dreptului de superficie în favoarea reclamantei pe durata existenţei construcţiilor şi au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantei suma de 5.164,77 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond, a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. 265 din 24 noiembrie 1980 emisă de fostul Consiliu Popular al Judeţului Timiş, s-a dispus ca terenurile în suprafaţă de 4280 mp şi respectiv 1646 mp situate în Timişoara, să treacă în administrarea operativă a întreprinderii T. Timişoara.

Reclamanta este succesoare în drepturi a acestei întreprinderi şi pe aceste terenuri care au fost incluse în evidenţa contabilă a reclamantei şi în fişele mijloacelor fixe ale acesteia, aceasta a edificat construcţiile ce reprezintă Baza Sportivă şi pentru care a achitat impozitul şi pe care le foloseşte ca Bază de Agrement.

Susţinerile pârâtelor privind edificarea construcţiilor fără autorizaţia de construcţie cerută de Legea nr. 51/1990 şi Legea nr. 453/2001 au fost înlăturate, întrucât, construcţiile au fost edificate după anul 1980, dată la care, aceste acte normative nu erau adoptate.

În final s-a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 492 C. civ. teza ultimă, constituindu-se dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor precum şi art. 22 din Legea nr.7/1996, dispunându-se întabularea în C.F. a acestui drept.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de fond, pârâţii Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara au formulat apel, prin care au arătat că hotărârea este nelegală şi netemeinică şi că în mod eronat s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat deşi sunt aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză ca în dosarul nr. 19019/1998 al Judecătoriei Timişoara.

Prin Decizia nr. 144 din 7 martie 2007 Curtea de Apel Timişoara, a respins apelul pârâţilor menţinând hotărârea instanţei de fond.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă, ca şi instanţa de fond că, edificarea construcţiilor s-a făcut cu acordul tacit al proprietarului terenului, fiind incidente dispoziţiile art. 492 C. civ. şi a art. 22 din Legea nr. 7/1996, astfel, reclamanta era îndreptăţită să-şi intabuleze în C.F. dreptul de proprietate asupra construcţiilor cu titlu de edificare şi să i se instituie un drept de superficie asupra terenului pe care sunt construcţiile.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, pârâţii Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara au declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 4, 5, 8 şi 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs în esenţă s-a arătat că în mod greşit s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, că imobilul din litigiu a fost edificat fără autorizaţie de construcţie, că nu s-a dovedit edificarea legală a acestor construcţii, precum şi a constituirii dreptului de superficie asupra terenului înscris în C.F. nr. 1 şi 2 Timişoara, nr. top 17293 şi 17294/1 şi că raportul de expertiză a fost contestat dar s-a reţinut în mod eronat că părţile nu au formulat obiecţiune.

Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:

Deşi pârâţii au invocat ca temei de drept al recursului punctele 4, 5, 8 şi 9 al art. 304 C. proc. civ., din analiza acestora rezultă că doar punctul 9 al art. 304 C. proc. civ. este fondat reţinându-se excepţia autorităţii de lucru judecat.

Astfel, potrivit art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".

Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 19019/1998 al Judecătoriei Timişoara, reclamanta SC T. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Timişoara, a solicitat ca în temeiul art. 111 C. proc. civ., să se constate dreptul său de proprietate, asupra construcţiilor, înscris în C.F. 1 şi 2 nr.topo 17293 şi 17294/1, respectiv Baza sportivă şi de agrement, în suprafaţă de 4126 mp şi să se dispună întabularea în C.F. a dreptului de proprietate constatat.

Prin sentinţa civilă nr. 17967 din 21 decembrie 1999 s-a respins acţiunea reclamantei reţinând în esenţă că în raport de temeiul de drept al acţiunii art. 111 alin. (2) C. proc. civ., acţiunea în constatare nu poate fi primită dacă partea cere realizarea dreptului şi că în cauză nu-şi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.

Această sentinţă a rămas definitivă şi irevocabilă ca urmare a admiterii recursului declarat de pârât împotriva deciziei civile nr. 2024/A din 29 iunie 2001 a Tribunalului Timiş.

Astfel prin Decizia nr. 2829 din 24 octombrie 2001 Curtea de Apel Timişoara, a modificat Decizia recurată în sensul că a respins apelul declarat de reclamantă, menţinând astfel hotărârea instanţei de fond.

Prin urmare, între cele două pricini există identitatea de părţi, obiect şi cauză, prevăzute de art. 1201 C. civ., existând astfel autoritate de lucru judecat, în ambele acţiuni urmărindu-se stabilirea dreptului de proprietate asupra construcţiilor înscrise în C.F. nr. 1 şi 2 Timişoara, nr.topo 17293 şi 17294/1.

Reclamanta este succesoarea în drepturi a întreprinderii T. Timişoara, (procesul-verbal pentru rezolvarea divergenţelor privind împărţirea patrimoniului I.A.T. Timişoara încheiat la 19 iulie 1991, Hotărârea din 8 mai 1992 adoptată în urma întrunirii celor patru comisii ale împuterniciţilor Statului la cele 4 societăţi comerciale, rezultate din divizarea întreprinderii T. Timişoara - filele 13-32, dosar 7796/2004) - reclamanta din cauza ce a format obiectul dosarului nr. 19019/1998 a Judecătoriei Timişoara, astfel că există identitatea de părţi cu aceeaşi calitate procesuală.

În aceste condiţii, recursul va fi admis pentru considerentele reţinute, se vor casa cele două hotărâri pronunţate de instanţele anterioare şi pe fondul cauzei se va respinge acţiunea reclamantei ca urmare a operării autorităţii de lucru judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Primăria municipiului Timişoara şi Consiliul Local al municipiului Timişoara împotriva deciziei 144 din 7 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.

Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 2896/P.I. din 6 noiembrie 2006 a Tribunalului Timiş.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta SC B.T. SA

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4999/2007. Civil