ICCJ. Decizia nr. 4746/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4746/200.
Dosar nr. 3510/46/2006
Şedinţa publică din 11 iunie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 august 2005, pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr. 2696/2005, reclamanţii T.V. şi T.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâtă P.S. Râmnicu Vâlcea, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 4 din 6 iunie 2005, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă notificarea nr. 36 din 5 iunie 2001 emisă în baza Legii nr. 10/2001, respectiv să se constate valoarea terenului preluat abuziv în suprafaţă de 2.600 mp, iar pârâta să fie obligată la emiterea unei noi decizii prin care să le fie acordate măsurile reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri, conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanţii au arătat în motivarea cererii că, Tribunalul Vâlcea prin sentinţa nr. 418 din 23 mai 2005 pronunţată în dosarul nr. 148/2005 a obligat pârâta să emită Decizia privind soluţionarea notificării nr. 36 din 5 iunie 2001 prin care aceştia au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 2.600 mp deţinută de pârâtă şi care face parte dintr-o suprafaţă de teren mai mare, de 11.725 mp, ce a fost expropriata prin Decretele nr. 1002/1966 şi nr. 218/1967 de la autoarea lor T.L.V.
Au fost invocate dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi respectiv art. 11. 1 si art. 12.2 din HG nr. 498/2003, considerând că Decizia dată este nelegală, deţinătoarea având obligaţia de a emite Decizia de despăgubire prin echivalent.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 431 din 20 iunie 2006, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor Publice si a admis acţiunea reclamanţilor în sensul că a anulat Decizia nr. 4 din 6 iunie 2005 emisa de pârâtă. Totodată a fost obligată pârâta să emită o decizie cu ofertă de acordare de măsuri reparatorii sau despăgubiri în echivalent cu privire la terenul în suprafaţă de 2.600 mp ce face parte din suprafaţa de 3.130 mp, imobil notificat de reclamanţi prin notificarea nr. 36 din 5 iunie 2001 şi identificat conform expertizei tehnice întocmită de ing. R.S.A., având valoarea de 220.573,08 lei RON.
Prin aceeaşi hotărâre pârâta a mai fost obligată să plătească reclamanţilor suma de 1.500 lei RON cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 coroborate cu pct. 11.1 şi pct. 12.2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, iar bunul pentru care se solicită măsuri reparatorii a fost considerat, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Legea reparatorie că a fost preluat de stat în mod abuziv, chiar dacă cu titlu valabil, astfel cum acesta este definit la art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia, exproprierile intrând în categoria preluărilor abuzive şi prin aceea că nu erau de natură să asigure despăgubiri echitabile în regimul constituţional anterior.
S-a mai reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 10/2001, care dispun că, în măsura în care pârâta sau unitatea de la care aceasta a primit ulterior terenul expropriat a efectuat şi plăţi fostului proprietar, aşa cum s-a pretins, oricare dintre plătitori are posibilitatea de a obţine rambursarea despăgubirilor acordate, actualizate cu coeficientul stabilit.
În temeiul art. 25-26 din Legea nr. 10/2001, republicată şi modificată ulterior prin OUG nr. 209/2005, instanţa de fond a obligat pârâta să emită o decizie care să conţină oferta de acordare de măsuri reparatorii (sau despăgubiri) în echivalent privind terenul în suprafaţă de 2.600 mp, imobil notificat de reclamanţi.
Împotriva sentinţei fondului, în termen legal a declarat apel pârâta P.S.C.M. Râmnicu Vâlcea, criticând-o pentru cele ce urmează:
- împrejurările de care fac vorbire reclamanţii în acţiune, nu sunt suficiente pentru dovedirea proprietăţii asupra terenului în suprafaţă de 4.300 mp şi nu s-a făcut dovada ca acest teren a fost preluat abuziv de la titularul dreptului de proprietate;
- reclamanţii nu au devenit proprietari prin moştenire testamentară, dat fiind faptul că pentru acelaşi teren ce face parte din suprafaţa de 4.300 mp a formulat notificare şi numita C.G.;
- greşit şi nelegal se pune temei pe expertiza tehnică întocmită în cauză de ing. R.S.A., în care s-a reţinut că suprafaţa expropriată este de 2.400 mp, deşi, în realitate, aceasta este de 4.300 mp;
- greşit se aduce in discuţie Decretul nr. 1002 din 14 decembrie 1966, care se refera la suprafaţa totala de 8.523 mp dat in administrare întreprinderii de stat - F.P.I. Râmnicu Vâlcea;
- evaluările au fost făcute pe baza unor criterii care nu sunt obiective.
Prin Decizia civilă nr. 172/A din 25 septembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 3510/46/2006, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul pârâtei P.S.C.M. împotriva sentinţei nr. 431 din 20 iunie 2006, pe care a schimbat-o în sensul că a obligat pârâta să emită decizie pentru suprafaţa de 2400 mp, teren identificat conform expertizei tehnice întocmite de expert ing. R.S.A., stabilind măsuri reparatorii. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Terenul a aparţinut autoarei reclamanţilor, T.L.V., in baza actului de succesiune din 12 iunie 1945, teren ce a fost expropriat conform Decretului nr. 218 din 16 martie 1967.
Din adresa nr. 9396 din 8 august 1966, rezulta ca autoarea T.C.L.V. a fost invitată la data de 15 august 1966 la sediul cooperativei „S." Râmnicu Vâlcea în vederea consimţirii la exproprierea terenului in suprafaţa de 2.600 mp.
Conform planului de situaţie anexat la Decretul de expropriere nr. 1002/1966, terenul moştenitorilor A. (autor al lui T.C.L.V.) a fost în suprafaţă totală de 11.725 mp
În Decretul nr. 218/1967 şi schiţa anexă, rezultă că suprafaţa reala expropriată de la autoarea intimaţilor este de 2.400 mp teren arabil, situaţie ce rezultă şi din concluziile raportului de expertiza tehnica întocmit in cauza de ing. R.S.A.
Incidenţa preluării abuzive nu este prezumată, ci este apreciată în funcţie de situaţia respectivă, iar în cauză nu s-a făcut dovada plăţii suprafeţei de 2.400 mp, teren expropriat de la autoarea reclamanţilor.
În consecinţă, s-a apreciat că în mod corect prima instanţa a constatat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 şi urm. din Legea nr. 10/2001 iar in baza art. 11 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 şi pct. 11.1 şi pct. 12.2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 şi art. 25-26 din Legea nr. 10/2001 republicată şi modificată prin OUG nr. 209/2005, a fost admisă acţiunea reclamanţilor, dispunându-se anularea deciziei nr. 4/2005 emisa de pârâtă.
Reţinându-se că suprafaţa de teren expropriată este de 2400 mp, s-a admis apelul pârâtei P.S.C.M. Râmnicu Vâlcea, a fost schimbată sentinţa apelată în sensul că a obligat pârâta să emită decizie cu privire la suprafaţa de 2400 mp, stabilind măsuri reparatorii.
Nemulţumiţi fiind de soluţia pronunţată de instanţa de apel, atât reclamanţii T.V. şi T.I. cât şi pârâta P.S.C.M. Ramnicu Vâlcea, au declarat în termen legal recurs.
Recurenţii - reclamanţi T.V. şi T.I. au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând aspectul că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că suprafaţa de teren este de 2400 mp, pe când acesta, în realitate, are o suprafaţă de 2600 mp astfel cum în mod corect a constatat instanţa de fond. S-a mai susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, iar instanţa de apel a reţinut greşit împrejurarea că exproprierea s-a făcut doar pentru suprafaţa de teren de 2400 mp.
Recurenta - pârâtă P.S.C.M. Râmnicu Vâlcea, prin motivele de recurs, a criticat hotărârea pronunţată în apel cu privire la faptul că litigiul cade sub incidenţa Legii nr. 18/1991 şi nu sub jurisdicţia Legii nr. 10/2001, aşa cum greşit s-a reţinut.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, în sensul că probele administrate nu au fost just apreciate atunci când s-a considerat că terenul pretins de reclamanţi a fost preluat abuziv.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sun fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „... judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor şi aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.. „ aceştia putând ordona probele pe care le consideră necesare".
În cauză a fost efectuată expertiză de către expertul R.S.A., reţinându-se că unitatea pârâtă ocupă, din fosta proprietate a autoarei reclamanţilor, suprafaţa de 3130,00 mp din care 2600,00 au fost propuşi pentru expropriere; că din Decretul nr. 218/1967, şi schiţa anexă aflată la dosar, rezultă că de la autoarea reclamanţilor s-a expropriat suprafaţa de 2400 mp arabil ( filele 136-138 dosar fond).
Din analiza întregului material probator se constată că sunt neconcordanţe în ceea ce priveşte imobilul în litigiu nefiind clarificată situaţia exactă a acestui imobil ceea ce impune deci, o verificare de către instanţa de apel, prin completarea probelor necesare (o nouă expertiză) în scopul individualizării terenului, respectiv suprafaţă, vecinătăţi şi a stabili în deţinerea cui se află.
De asemeni instanţa de apel va ordona să se depună o copie lizibilă a anexei la decretul de expropriere completând totodată probele cu privire la susţinerile pârâtei P.S.C.M. Ramnicu Vâlcea, potrivit cărora terenul se află la Fabrica S.C. V.
Pentru cele de mai sus, Înalta Curte va casa hotărârea pronunţată de instanţa de apel şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanţii T.V. şi T.I. şi de pârâta P.S.C.M. Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 172/A din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 11 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4754/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4738/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
