ICCJ. Decizia nr. 5493/2007. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5493/200.
Dosar nr. 30047/1/2004
(nr. vechi 9455/2004)
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 12 august 2002, reclamanţii S.T., F.M. şi A.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei Şelimbăr, Inspectoratul de poliţie al judeţului Sibiu şi Consiliul judeţean Sibiu, următoarele:
- anularea dispoziţiei nr. 52/2002 emisă de Primarul comunei Şelimbăr şi obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziţii de restituire în natură în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
- constatarea nulităţii deciziei nr. 1006/1989 a fostului Consiliu Popular al judeţului Sibiu privind constituirea ( transformarea ) dreptului de administrare operativă în favoarea Inspectoratului de poliţie al judeţului Sibiu;
- rectificarea C.F. nr. 3275 Şelimbăr, nr. top. 63/1/1, 64/1/ I prin constatarea nulităţii înscrierii dreptului de administrare operativă a Inspectoratul de poliţie a judeţului Sibiu de sub B.3 şi a încheierii de intabulare nr. 1011/93, cu consecinţa repunerii cărţii funciare în situaţia anterioară acestei înscrieri;
- stabilirea valorii reale de despăgubire, corespunzătoare valorii de circulaţie a imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 368 din 27 mai 2003 pronunţată de Tribunalul Sibiu, s-a admis în parte contestaţia şi s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 52/2002 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de Primarul comunei Şelimbăr, stabilindu-se că valoarea reală de circulaţie, în funcţie de starea imobilelor la data preluării, este de 769.624.500 lei, iar valoarea actuală de circulaţie este de 1.222.874.500 lei.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că dispoziţia nr. 52 din 25 aprilie 2002 emisă de Primarul comunei Şelimbăr încalcă competenţa stabilită expres prin lege şi atrage nulitatea absolută a acesteia, deoarece unitatea deţinătoare este Inspectoratul de poliţie al judeţului Sibiu, acesta fiind obligat să se pronunţe asupra notificării prin decizie sau dispoziţie motivată.
S-a mai apreciat că până la soluţionarea notificării în cadrul procedurii administrative prealabile, instanţa nu se poate pronunţa asupra celorlalte capete de cerere.
În ce priveşte stabilirea valorii imobilului, instanţa s-a considerat competentă întrucât partea în litigiu este şi unitate deţinătoare, iar potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi art. 36 din Normele metodologice, valoarea imobilului se stabileşte prin expertiză de evaluare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, susţinând nelegalitatea hotărârii şi arătând că se impune restituirea în natură a imobilului.
Prin Decizia civilă nr. 472 din 5 decembrie 2003, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul declarat de reclamanţi şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins şi capătul de cerere privind stabilirea valorii de circulaţie a imobilului.
A dispus obligarea pârâtei Primăria comunei Şelimbăr, prin primar să trimită notificarea contestatorilor la Inspectoratul judeţean de poliţie Sibiu spre soluţionare.
S-a reţinut în considerente că, întrucât reclamanţii solicită restituirea în natură a imobilului, nu se justifică vreun interes în stabilirea unei valori de circulaţie a acestuia, ca bază de calcul a unor eventuale despăgubiri pe care nu şi le doresc.
S-a mai apreciat că se impune transmiterea notificării către unitatea deţinătoare, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, în speţă aceasta fiind Inspectoratul judeţean de poliţie Sibiu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 6, 9 şi 10 C. proc. civ.
S-a susţinut astfel că, respingând cererea referitoare la stabilirea valorii de despăgubire (constatată de către instanţa de fond), instanţa de apel a agravat situaţia reclamanţilor în propria lor cale de atac.
Pe de altă parte, instanţa de apel (ca de altfel şi instanţa de fond) nu a examinat cererile accesorii legate de valabilitatea titlului de constituire a dreptului de administrare şi de rectificare a cărţii funciare, prin anularea înscrierii acestui drept în favoarea Inspectoratului judeţean de poliţie Sibiu.
În cauză au fost formulate întâmpinări de către Consiliul judeţean Sibiu, acesta arătând că nu se opune recursului declarat de reclamanţi şi de câtre Inspectoratul judeţean de poliţie Sibiu, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.
Primul motiv de recurs invocat de reclamanţi, privind agravarea situaţiei în propria cale de atac, este întemeiat, fiind nesocotite de către instanţa de apel dispoziţiile art. 296 C. proc. civ.
Prin acţiunea introductivă reclamanţii au solicitat şi stabilirea valorii de despăgubire a imobilului în litigiu, situaţie în care aprecierile făcute de instanţa de apel în sensul că acesta nu justifică un interes în formularea unei astfel de cereri îi dezavantajează pe apelanţi şi le creează o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată, încălcându-se principiul non reformatio in pejus.
Acest principiu al dreptului procesual civil presupune că, prin admiterea apelului, nu se poate crea părţii al cărei apel a fost admis o situaţie mai rea decât aceea stabilită prin hotărârea primei instanţe, soluţie care n-a fost atacată cu apel de părţile adverse.
În speţă, pârâţii nu au declarat apel prin care să critice dezlegarea în drept dată de instanţa de fond situaţiei juridice deduse judecăţii, astfel că aceasta nu putea schimba sentinţa primei instanţei, în sensul înrăutăţirii situaţiei apelanţilor.
Pe fondul cauzei, se reţine că imobilul în litigiu a fost preluat de către stat în anul 1987, prin Decizia nr. 235 din 28 martie 1987, dată în aplicarea Decretului nr. 223/1974, fiind înscris în C.F. nr. 3275 Şelimbăr un drept de proprietate exclusiv în favoarea statului.
Ulterior, în anul 1989 s-a procedat la constituirea unui drept de administrare operativă în favoarea Inspectoratului de poliţie al judeţului Sibiu asupra imobilului în litigiu, intabularea acestui drept în C.F. fiind făcută la data de 28 ianuarie 1993.
Prin urmare, intimatul Inspectoratul judeţean de poliţie Sibiu, având doar un drept de administrare asupra imobilului în litigiu, nu are competenţa de a emite o decizie în soluţionarea notificării formulate de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001, neavând calitatea de persoană juridică deţinătoare în sensul prevederilor acestui act normativ.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse anterior, soluţia care se impune este aceea de admitere a recursului, casare a deciziei nr. 472 din 5 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere va analiza şi cererile accesorii formulate de reclamanţi referitoare la validitatea titlului de constituire a dreptului de administrare în favoarea Inspectoratului judeţean de poliţie Sibiu şi de rectificare a C.F., prin anularea înscrierii acestui drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii S.T. F.M. şi A.S. împotriva deciziei civile nr. 472/A din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5730/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5291/2007. Civil → |
|---|
