ICCJ. Decizia nr. 5221/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5221
Dosar nr. 65/54/2007
Şedinţa publică din 27 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Reclamantul V.M. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria Strehaia, solicitând Tribunalului Mehedinţi, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. 3665/2006, anularea parţială a dispoziţiei nr. 65/2006 emisă de primărie şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 912 mp, situat în Strehaia, preluat abuziv de stat din patrimoniul autorului reclamantului, S.B.
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 1438 din 19 octombrie 2006, a respins acţiunea, reţinând următoarele:
Prin dispoziţia nr. 65/2006, Primăria Strehaia a oferit reclamantului acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, respingând cererea de restituire în natură a terenului, acesta fiind ocupat de Grădina de Vară şi o sală de sport inventariate în domeniul public al oraşului.
S-a apreciat că potrivit art. 16 alin. (1) din Capitolul V din Legea nr. 247/2005, deciziile/dispoziţiile emise de unităţile investite cu soluţionarea notificărilor se înaintează Secretariatului Comisiei Centrale, care procedează la analiza dosarelor în privinţa legalităţi respingerii cererii de restituire în natură şi că, în speţă, dispoziţia atacată a fost înaintată la Comisia Centrală.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 71 din 7 februarie 2007, a admis apelul declarat de reclamantul V.M., a desfiinţat sentinţa şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinţi.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de apel a reţinut că în mod nelegal prima instanţă a apreciat că reclamantul, pentru valorificarea dreptului său, trebuie să uzeze de contestaţie în condiţiile contenciosului administrativ, întrucât tribunalul a fost investit cu o contestaţie împotriva dispoziţiei de respingere a solicitării de restituire în natură a terenului, formulată potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată asupra căreia trebuia să se pronunţe pe fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
1. Instanţa de apel a procedat eronat la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, făcând referire la articole de lege al căror conţinut este diferit faţă de considerentele pentru care a admis apelul.
„Eroarea poartă asupra numerelor articolelor din Legea nr. 10/2001 respectiv art. 21 şi art. 26, cât şi asupra modificărilor aduse articolelor reale prin Legea nr. 247/2005".
2. În mod eronat a considerat instanţa de apel că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, întrucât instanţa de fond a apreciat că restituirea în natură nu este posibilă, prin dispozitiv a respins acţiunea ca nefondată, iar trimiterile făcute la procedura instituită de Legea nr. 247/2005 dovedesc „că această instanţă cunoaşte modificările esenţiale aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, nicidecum că se prelevează de aceste dispoziţii pentru a pronunţată o hotărâre pe excepţie".
Recursul este nefondat.
1. Prevederile legale în raport cu care instanţa de apel a stabilit competenţa tribunalului privind soluţionarea pe fond a contestaţiei îndreptate împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de restituire în natură a terenului solicitat, respectiv art. 21 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001, au fost indicate şi analizate corespunzător conţinutului lor real, astfel cum rezultă din modificările legii speciale de reparaţie operate prin Legea nr. 247/2005 .
În realitate în eroare cu privire la renumerotarea articolelor actului normativ analizat se află redactorul cererii de recurs, instanţa reproducând corect prevederile art. 21 alin. (1) şi pe cele ale art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată în M. Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005, în temeiul art. VII titlu I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
2. Conform afirmaţiei recurentului, prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului contestaţiei cu care a fost investită, apreciind nelegal că nu are atribuţii în acest sens, respectiv că singura autoritate abilitată să verifice legalitatea deciziei/dispoziţiei prin care a fost respinsă cererea de restituire ar fi Comisia Centrală, căreia i-a şi fost înmânată dispoziţia nr. 65/2006 emisă de Primăria Strehaia şi care, la rândul ei (Comisia Centrală), urmează să pronunţate o decizie supusă controlului jurisdicţional doar în contencios administrativ.
Soluţia primei instanţe contravine prevederilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, conform cărora dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de titularul notificării, la secţia civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul emitentului dispoziţiei.
Numai în măsura în care nu este formulată o astfel de contestaţie, verificarea legalităţii dispoziţiei de respingere a cererii de restituire în natură se face de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în cadrul procedurii reglementate de art. 16 din titlu VII al Legii nr. 247/2005.
Faptul că prima instanţă a prezentat conţinutul dispoziţiei contestate, fără însă a face aprecieri proprii cu privire la legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, nu echivalează cu o soluţie pronunţată pe fondul cauzei, instanţa de apel făcând în mod corect aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor în calitate de reprezentant al Statului Român, (D.G.F.P. Mehedinţi) împotriva deciziei nr. 71 din 7 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5206/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5227/2007. Civil → |
|---|
