ICCJ. Decizia nr. 5206/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5206
Dosar nr. 21068/2/200.
Şedinţa publică din 27 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reclamanta SC M.E. SRL a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Bucureşti, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.666.498 lei (ROL), reprezentând dobânda legală pentru întârzierea rambursării TVA acumulată în perioada februarie 2001- august 2002.
Pe cale administrativă, dosarul a fost scos de pe rol şi repartizat secţiei a IV-a civilă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 325 din 31 martie 2005 a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 19/A din 15 ianuarie 2007, a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că dobânda datorată este în cuantum de 132.480,07 lei.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Bucureşti, criticând-o ca fiind nelegală în raportul cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul de dezbateri, în baza dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a invocat, din oficiu, motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., respectiv necompetenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona apelul.
În cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în raport cu dispoziţiile tranzitorii ale Legii nr. 219/2005 privind aprobarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.
Prin derogare de la prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe", legiuitorul a statuat în art. II din Legea nr. 219/2005 că, atât în primă instanţă cât şi în căile de atac, proceselor în curs de judecată li se aplică normele de competenţă prevăzute de „prezenta lege".
Chiar dacă instanţele erau legal investite cu soluţionarea unor cauze, în primă instanţă sau în căile de atac, în temeiul normelor tranzitorii menţionate schimbarea normelor de competenţă este de imediată aplicare şi proceselor în curs, cu consecinţa că instanţa investită conform regulilor de competenţă anterioare urma să se dezinvestească şi să trimită dosarul la instanţa competentă potrivit „prezentei legi".
Din această perspectivă, prin art. II din Legea nr. 219/2005, legiuitorul a avut în vedere criteriul competenţei materiale procesuale, respectiv stabilirea competenţei (inclusiv pe verticală) în funcţie de natura, obiectul şi valoarea litigiului.
Este adevărat că această interpretare sacrifică parţial competenţa materială de atribuţie a instanţelor de control judiciar, dar, dacă aplicarea legii impune această interpretare, înseamnă că însuşi legiuitorul a anulat implicit, parţial şi competenţa de atribuţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a curţilor de apel, reglementând o soluţie procedurală de excepţie, pe o perioadă determinată şi anume aceea ca recursurile declarate împotriva hotărârilor date de curţile de apel şi apelurile declarate împotriva sentinţelor pronunţate de tribunale să fie soluţionate tot de curţile de apel (recursurile), respectiv de tribunale (apelurile), în cauzele care, în funcţie de natura, obiectul şi valoarea litigiului, sunt („potrivit prezentei legi") de competenţa în primă instanţă a judecătoriei.
În prezenta cauză, din punct de vedere procesual, după intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005, Curtea de Apel Bucureşti nu mai era competentă să soluţioneze apelul într-un litigiu cu o valoare sub 5 miliarde lei, ci, în temeiul dispoziţiilor art. II alin. (2) din actul normativ menţionat, trebuia să trimită dosarul Tribunalului Bucureşti urmând procedura prevăzută de alin. (4) al aceluiaşi articol de lege.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să caseze Decizia şi să trimită cauza pentru soluţionarea apelului la Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Bucureşti împotriva deciziei nr. 19/A din 15ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre judecată în apel la Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5292/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5221/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
