ICCJ. Decizia nr. 5227/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5227
Dosar nr. 3950//1/2007
Şedinţa publică din 27 iunie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 aprilie 2007, P.P. a formulat contestaţie în anularea deciziei nr. 2461 pronunţată la 20 martie 2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 3717/117/2005.
În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestatorul a arătat că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la suprafaţa de teren de 652 mp din totalul de 1288 mp situat în Cluj Napoca, aşa încât Decizia atacată este rezultatul unei greşeli materiale.
Prin Decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare, dedusă judecăţii, respectiv nr. 2461 din 20 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a admis recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 401/A din 13 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
A fost modificată Decizia recurată, în sensul că a fost admis apelul declarat de acelaşi pârât.
A fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 573 din 29 iunie 2006 a Tribunalului Cluj.
S-a constatat dreptul reclamantului P.P. la măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul în suprafaţă de 1288 mp situat în Cluj, în condiţiile Legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Iniţial, prin sentinţa civilă nr. 573 din 29 iunie 2006, Tribunalul Cluj a admis în parte contestaţia formulată de P.P. în contradictoriu cu pârâţii municipiul Cluj-Napoca şi primarul municipiului Cluj-Napoca, în temeiul Legii nr. 10/2001.
A anulat dispoziţia nr. 3506 din 13 octombrie 2003, emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca şi 1-a obligat pe acesta să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură a suprafeţei libere de 652 mp şi de acordare a despăgubirilor pentru diferenţa de teren până la 1288 mp şi s-a respins petitul privind construcţia.
Pentru a decide ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parţial terenul, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea aferentă servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se vor stabili în echivalent.
În conformitate cu alin. (4) al aceluiaşi text de lege „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren aferent, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil".
S-a mai reţinut că terenul ce formează obiectul litigiului este ocupat, fiind construit un bloc de locuinţe, spaţiul aferent fiind amenajat prin construcţia de garaje şi curtea interioară blocului nr. 28, în suprafaţă de 652 mp.
Contestaţia în anulare este nefondată şi urmează a fî respinsă pentru considerentele ce succed.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 317-321 C. proc. civ. ce constituie sediul materiei se poate exercita în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 din acelaşi cod.
Cum, în cazul concret dedus judecăţii, în care contestatorul şi-a întemeiat în drept contestaţia în anulare, pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., respectiv a investit instanţa cu soluţionarea unei contestaţii în anulare specială, cale de atac deschisă asupra hotărârilor judecătoreşti date de instanţe de recurs sintagma „greşeală materială în accepţiunea legiuitorului se defineşte ca o greşeală evidentă, realizată prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei şi nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.
Prevederile art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitativ de aplicaţiune, astfel că ele trebuie interpretate în toate cazurile, în mod restrictiv pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs la recurs.
În speţă este de observat că suprafaţa de teren de 652 mp a făcut obiectul de analiză nefiind omis a fi cercetat şi s-a stabilit că pe acest teren a fost construit un bloc de locuinţe, iar suprafaţa rămasă liberă, neocupată este aferentă construcţiei şi face parte din curtea interioară.
Instanţa de recurs a analizat regimul juridic al întregii suprafeţe de teren de 1288 mp, în aceasta fiind inclusă şi cea de 652 mp, aferentă construcţiei blocului de locuinţe nr. 28 cu garajele şi spaţiile corespunzătoare.
Aşa fiind, motivul contestaţiei în anulare nu este fondat, fiind evident că, în cauză dezlegarea dată pricinii, în recurs, nu este rezultatul unei greşeli materiale, în sensul art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Ca atare, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de P.P. împotriva deciziei nr. 2461 din 20 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5221/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5244/2007. Civil → |
|---|
