ICCJ. Decizia nr. 5244/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5244
Dosar nr.14594/3/200.
Şedinţa publică din 28 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 287 din 28 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins contestaţia formulată de contestatorul F.I. împotriva dispoziţiei nr. 3271/2004, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de acelaşi contestator în contradictoriu cu Primăria municipiului Bucureşti.
Au fost anulate ca netimbrate capetele 4 şi 5 din cererea precizatoare formulată de contestatorul F.I. în contradictoriu cu Primăria municipiului Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Au fost respinse ca inadmisibile capetele 2 şi 3 din cererea precizatoare formulată de acelaşi contestator în contradictoriu cu cei doi intimaţi.
Contestatorul a declarat apel împotriva sentinţei pronunţată în cauză, apel înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. 14594/3/2004 (2327/2006).
În această fază procesuală apelantul contestator a invocat excepţia de neconstituţionalitate a Deciziei Consiliului de Stat nr. 552 din 15 septembrie 1964 privind exproprierea unor terenuri.
Prin încheierea pronunţată la data de 5 martie 2007 instanţa de apel a respins ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.
În motivarea acestei soluţii instanţa a reţinut că Decizia nr. 552 din 15 septembrie 1964 nu mai este în vigoare ca urmare a abrogării implicite prin dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţia României adoptată la 21 noiembrie 1991, raportat şi la prevederile art. 41 din Constituţia României şi potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 excepţia este inadmisibilă.
Apelantul contestator a declarat recurs împotriva acestei încheieri pe care o consideră nelegală şi netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul susţine că cererea prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate împotriva deciziei nr. 552/1964 relativ la neîndeplinirea condiţiilor de fond necesare pentru a-şi produce efectele juridice pentru care a fost emis, respectiv nepublicarea în Buletinul Oficial de la acea vreme îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 247/1992, republicată.
Reclamantul apreciază că în cauză sunt incidente şi prevederile art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16, alin. (1) şi (2), art. 20, art. 24, art. 44, art. 46, art. 129 şi art. 146 lit. d) din Constituţia României, art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Legea nr. 47/1992, republicată, Legea nr. 73/1993, republicată, dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţă instanţei judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Potrivit alin. (6) al aceluiaşi text de lege, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrată prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În speţă nu sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul normativ cu privire la care s-a invocat excepţia de neconstitutionalitate fiind un decret al fostului Consiliu de Stat care nu mai este în vigoare.
Ca atare, instanţa de apel a apreciat în mod corect că excepţia de neconstitutionalitate invocată este inadmisibilă şi a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, conform prevederilor art. 6 al art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a respinge ca nefontat recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul l.F. împotriva încheierii de şedinţă din 5 martie 2007 dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5227/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 518/2007. Civil → |
|---|
